Capitolul 4 — Biserica lui Dumnezeu din ultimele zile

Poporul lui Dumnezeu respectă poruncile Lui

Dumnezeu are o biserică pe pământ, care înalță Legea călcată în picioare și îl prezintă pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii....EUZ 43.1

În lume nu există decât o singură biserică, ce stă în acest timp la spărtură, drege dărâmăturile și zidește iarăși cetățile pustiite....EUZ 43.2

Toți trebuie să aibă grijă să nu strige vorbe de ocară împotriva singurului popor care îndeplinește descrierea făcută poporului rămășiței, care ține poruncile lui Dumnezeu și are credința lui Isus.... Dumnezeu are un popor deosebit, o biserică, pe pământ, care nu este cu nimic mai prejos, ci mai presus de toate celelalte, în posibilitățile ei de a învăța adevărul și de a susține Legea lui Dumnezeu.... Frate, dacă înveți pe alții că Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este Babilon, ești greșit. — Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 50, 58, 59 (1893). [Cartea Apocalipsa atrage atenția asupra a două grupuri din poporul lui Dumnezeu — rămășița vizibilă (12, 17) și “Poporul Meu” din Babilon (18, 4). Acest capitol se ocupă de primul grup, iar capitolul 14 — “Marea strigare” — se ocupă de ultimul.]EUZ 43.3

Ei au mărturia Lui Isus

Pe măsură ce se apropie sfârșitul și pe măsură ce lucrarea de vestire a ultimei solii de avertizare se extinde în lume, pentru cei care acceptă adevărul prezent, devine din ce în ce mai important să înțeleagă în mod clar natura și influența mărturiilor pe care Dumnezeu, în providența Sa, le-a dat în legătură cu lucrarea soliei îngerului al treilea, chiar de la începutul vestirii ei. — Testimonies for the Church 5:654 (1889).EUZ 44.1

Oamenii pot să facă planuri după planuri, iar vrăjmașul poate căuta să abată sufletele de la adevăr, dar toți cei ce cred că Domnul a vorbit prin sora White și i-a dat o solie vor fi feriți de multe amăgiri care vor veni în aceste ultime zile. — Selected Messages 3:83, 84, (1906).EUZ 44.2

Vor fi unii care vor pretinde că au viziuni. Dacă Dumnezeu vă dă dovada clară că viziunea este de la El, puteți s-o acceptați, dar să nu o acceptați pe baza altor dovezi, pentru că oamenii vor fi duși din ce în ce mai mult în rătăcire, atât în țările străine, cât și în America. — Selected Messages 2:72, (1905).EUZ 44.3

“Pietrele de hotar” ale doctrinei biblice

Perioada de încheiere a anului 1844 a fost plină de evenimente, dezvăluind în fața ochilor noștri uimiți curățirea Sanctuarului, care începuse în ceruri și care avea o legătură de netăgăduit cu poporul lui Dumnezeu de pe pământ și, de asemenea, prima, a doua și a treia solie îngerească, care înălțau stindardul pe care scria: “poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. Una dintre pietrele de hotar ale acestei solii a fost Templul lui Dumnezeu din ceruri, văzut de poporul care iubește adevărul Lui, și chivotul care conține Legea lui Dumnezeu. Lumina Sabatului poruncii a patra și-a revărsat strălucitoarele ei raze pe cărarea celor ce călcaseră Legea lui Dumnezeu. O altă veche piatră de hotar este aceea că cei răi nu vor trăi veșnic. Eu nu pot să-mi amintesc nimic mai mult care să intre în categoria vechilor pietre de hotar. — Counsels to Writers and Editors, 30, 31 (1889).EUZ 44.4

Misiunea deosebită a adventiștilor de ziua a șaptea

Domnul ne-a făcut depozitarii Legii Sale. El ne-a încredințat un adevăr sfânt și veșnic, pe care să-l facem cunoscut și altora, cu avertizări credincioase, mustrări și cuvinte de încurajare. — Testimonies for the Church 5:381 (1885).EUZ 45.1

Adventiștii de ziua a șaptea au fost aleși de Dumnezeu ca un popor deosebit, separat de lume. Prin sabia cea mare a adevărului, Domnul i-a despărțit de alergarea lumii și i-a adus în legătură cu El. I-a făcut reprezentanții Săi și i-a chemat să fie ambasadorii Lui în ultima lucrare de salvare. Cea mai mare bogăție de adevăr, încredințată vreodată muritorilor, cele mai solemne și înfricoșătoare avertizări, trimise vreodată omului de către Dumnezeu, le-au fost încredințate lor pentru a le vesti lumii. — Testimonies for the Church 7:138 (1902).EUZ 45.2

Într-un înțeles special, adventiștii de ziua a șaptea au fost puși în lume ca străjeri și purtători de lumină. Lor le-a fost încredințată ultima avertizare pentru o lume care piere. Peste ei strălucește lumina minunată din Cuvântul lui Dumnezeu. Lor li s-a încredințat o lucrare de cea mai solemnă însemnătate — proclamarea primei, a celei de-a doua și a celei de-a treia solii îngerești. Nu există o altă lucrare de o mai mare importanță. Ei nu trebuie să-și îngăduie nimic altceva care să le absoarbă atenția. — Testimonies for the Church 9:19 (1909).EUZ 45.3

Motivele pentru care a fost organizată Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea

Pe măsură ce numărul nostru a crescut, a fost evident că, fără o anumită formă de organizare, s-ar fi creat o mare confuzie și lucrarea n-ar mai fi putut fi dusă mai departe cu succes. Pentru procurarea celor necesare susținerii pastorilor care trebuie să lucreze în teritorii noi, pentru a apăra atât bisericile, cât și pe pastori de membrii nevrednici, pentru a proteja proprietatea bisericii, pentru a publica adevărul prin presă și pentru multe alte obiective, organizația a fost indispensabilă....EUZ 46.1

Prin Duhul Său, a fost dată lumina că în biserică trebuie să existe ordine și o disciplină desăvârșită. Organizarea și ordinea sunt manifestate în toate lucrările lui Dumnezeu, pretutindeni în univers. Ordinea este legea cerului și ea trebuie să fie legea poporului lui Dumnezeu pe pământ. — Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 26 (1902).EUZ 46.2

Organizarea va fi întotdeauna esențială

Dacă bisericile nu sunt organizate, în așa fel încât să poată stabili și aplica ordinea, nu au nimic de sperat pentru viitor. — Testimonies for the Church 1:270 (1862).EUZ 46.3

Oh, cât s-ar bucura Satana, dacă ar putea reuși în eforturile lui de a pătrunde între oameni și de a dezorganiza lucrarea într-o vreme când o organizare deplină este esențială și constituie cea mai mare putere pentru a ține la distanță împotrivirile nelegiuite și pentru a respinge pretențiile neaprobate de Cuvântul lui Dumnezeu! Trebuie să urmăm indicațiile corespunzătoare în așa fel, încât să nu fie dărâmat sistemul de organizare și ordine, care a fost construit prin muncă înțeleaptă și plină de grijă. Elementele turbulente, care doresc să stăpânească lucrarea în acest timp, nu trebuie îngăduite.EUZ 47.1

Unii au promovat ideea că, pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, fiecare copil al lui Dumnezeu va acționa independent de vreo organizație religioasă. Dar eu am fost instruită de Domnul că, în această lucrare, nu e posibil ca fiecare să fie independent. [Din manuscrisul citit în fața delegaților sesiunii Conferinței Generale, Washington, D.C., 30 mai, 1909.] — Testimonies for the Church 9:257, 258 (1909).EUZ 47.2

Pe măsură ce ne apropiem de criza finală, în loc să presupunem că este mai puțină nevoie de ordine și armonie în acțiune, noi trebuie să fim mai organizați ca oricând. — Selected Messages 3:26, (1892).EUZ 47.3

Autoritatea specială a bisericii lui Dumnezeu

Dumnezeu a învestit biserica Sa cu autoritate și cu o putere specială, pe care nimeni nu poate fi îndreptățit să le desconsidere și să le disprețuiască, deoarece, procedând astfel, disprețuiește glasul lui Dumnezeu. — Testimonies for the Church 3:417 (1875).EUZ 47.4

Dumnezeu i-a acordat bisericii Sale cea mai mare putere sub cer. În poporul Său unit ca biserică, vorbește chiar glasul lui Dumnezeu, care trebuie respectat. — Idem, 451 (1875).EUZ 47.5

Un timp de slăbire și de orbire spirituală

Mi s-a confirmat tot ceea ce spusesem la Minneapolis — că în biserică trebuia să aibă loc o reformă. Reformele trebuiau făcute, pentru că slăbiciunea spirituală și orbirea planau asupra oamenilor care fuseseră binecuvântați cu cea mai mare lumină și cu ocazii și privilegii prețioase. Ei își părăsiseră bisericile denominaționale ca niște reformatori, dar acum procedau la fel ca bisericile din care au ieșit. Am sperat că nu va fi nevoie de altă ieșire. [Aceasta este singura declarație cunoscută, scrisă de Ellen White, care arată că și-ar fi pierdut încrederea în organizația Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Îndoiala pe care a exprimat-o aici nu a mai fost niciodată repetată în următorii 26 de ani din viața ei.] În timp ce ne vom strădui să păstrăm “unitatea Duhului” în legăturile păcii, nu vom înceta să vorbim și să scriem, protestând împotriva bigotismului. — The Ellen G. White 1888 Materials, 356 (1889).EUZ 48.1

Acelora care se mândresc cu lumina lor, dar nu umblă în ea, Hristos le spune: “De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. Și tu, Capernaume [adventiștii de ziua a șaptea care au avut o mare lumină], vei fi înălțat oare până la cer [într-o poziție privilegiată]? Vei fi pogorât până în locuința morților. Căci, dacă minunile care au fost făcute în tine ar fi fost făcute în Sodoma, ea ar fi rămas în picioare până astăzi.” — The Review and Herald, 1 august, 1893. [Comentariile din paranteză sunt făcute de Ellen White.]EUZ 48.2

Biserica se află în starea laodiceană. Prezența lui Dumnezeu nu este în mijlocul ei. — Notebook Leaflets 1:99 (1898).EUZ 49.1

Abuz de putere la cartierele generale ale bisericii

Conferința Generală devine coruptă de opinii și principii greșite. Unii au profitat pe nedrept de cei pe care i-au presupus a fi sub jurisdicția lor. S-au hotărât să le impună și altora propriile condiții. Ei au vrut să aplice principiul: condu sau distruge.... [Aceste declarații sunt făcute într-o perioadă de criză la nivelul conducerii Conferinței Generale, înainte de reorganizarea care avea să soluționeze o mare parte a problemelor existente la data aceea, (nota redactorului).]EUZ 49.2

Puterea arbitrară, care s-a manifestat ca și cum poziția ar fi făcut din oameni zei, mă înspăimântă și ar trebui să trezească groază. Ea este un blestem, oriunde și de către oricine ar fi practicată. — Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 359-361 (1895).EUZ 49.3

Mult prea multe răspunderi importante sunt încredințate unui număr restrâns de persoane și unii nu-L iau pe Dumnezeu ca Sfătuitor al lor. Ce știu acești bărbați despre nevoile lucrării în țările străine? În ce măsură pot ei să hotărască cum să răspundă Ia solicitările prin care li se cer lămuriri? Chiar dacă li s-ar scrie fără nici o întârziere, ar fi nevoie de trei luni, pentru ca cei din țările străine să primească un răspuns la întrebările lor. — Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 321 (1896).EUZ 49.4

Cei care locuiesc în țări îndepărtate nu fac ceea ce le spune judecata lor că este bine, dacă nu solicită mai întâi aprobare de la Battle Creek. Înainte de a merge mai departe, ei așteaptă un “Da” sau un “Nu”, din acel loc. — Special Testimonies, Series A 9:32 (1896).EUZ 49.5

Nu este înțelept să alegi un singur om ca președinte al Conferinței Generale. Lucrarea Conferinței Generale s-a extins și unele lucruri au fost complicate în mod inutil. S-a arătat o lipsă de discernământ. Trebuie să aibă loc o împărțire a teritoriului și trebuie plănuite alte metode pentru a schimba starea de lucruri. — Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 342 (1896). [Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a fost organizată în 1863 cu 3500 de membri, o jumătate de duzină de conferințe locale, în jur de 30 de pastori angajați și un comitet al Conferinței Generale, format din trei persoane. Președintele Conferinței Generale era pe deplin capabil să asigure conducerea și sfatul necesar unei organizații atât de mici. El putea să asiste personal la orice întrunire importantă și, în plus, să dea personal atenție multora dintre problemele legate de lucrarea de publicare. Totuși, prin anul 1896, lucrarea bisericii se dezvoltase mult în Statele Unite și se întinsese, de asemenea, în Europa, Australia și Africa. Nu mai era posibil ca un singur om să asigure supravegherea și conducerea corespunzătoare unei asemenea lucrări larg răspândite. Ellen White a stăruit să se facă o împărțire a câmpului în așa fel, încât membrii bisericii din toată lumea să nu aștepte sfat doar de la un singur om. Aceasta s-a realizat prin uniuni de conferințe și diviziuni.]EUZ 50.1

Conducătorii neînțelepți nu vorbesc de la Dumnezeu

Glasul venit de la Battle Creek, care a fost socotit ca fiind o autoritate în ceea ce privește modul în care trebuie făcută lucrarea, nu mai este glasul lui Dumnezeu. — Manuscript Releases 17:185 (1896).EUZ 50.2

Sunt deja câțiva ani de când eu nu am mai considerat Conferința Generală ca fiind vocea lui Dumnezeu. — Manuscript Releases 17:216 (1890).EUZ 50.3

În posturi sfinte ar trebui să se afle persoane care să reprezinte glasul lui Dumnezeu către popor, așa cum am crezut că ar fi Conferința Generală din trecut. — The General Conference Bulletin, 3 aprilie 1901, 25.EUZ 50.4

Nu este necesară o nouă denominațiune

Dacă iei fragmente din Mărturii, care vorbesc despre încheierea timpului de probă și despre zguduirea care va avea loc în poporul lui Dumnezeu, vei putea spune că cei curați și sfinți se vor despărți de acest popor. Toate aceste declarații îi plac acum vrăjmașului.... Dacă ar fi mulți care ar accepta punctele tale de vedere, vorbind și acționând după ele, am vedea una dintre cele mai mari instigări fanatice, care a existat vreodată printre adventiștii de ziua a șaptea. Aceasta este exact ceea ce dorește Satana. — Selected Messages 1:179, (1890).EUZ 51.1

Domnul nu ți-a dat o solie în care să-i numești pe adventiștii de ziua a șaptea Babilon și să ceri ca poporul lui Dumnezeu să iasă afară din biserică. Toate motivele pe care ai putea să mi le prezinți nu pot avea greutate pentru mine cu privire la acest subiect, pentru că Domnul mi-a dat o lumină de netăgăduit, care se opune unei asemenea solii....EUZ 51.2

Eu știu că Domnul își iubește biserica. Ea nu trebuie să fie dezorganizată sau dezmembrată în fracțiuni independente. Nu există câtuși de puțin vreun temei pentru aceasta, nu există nici cea mai mică dovadă că ar trebui să fie așa ceva. — Selected Messages 2:63, 68, 69, (1993).EUZ 51.3

Vă spun, fraților, că Domnul are “un corp organizat” prin care va lucra.... Când cineva se îndepărtează de corpul organizat al poporului lui Dumnezeu, care păzește poruncile Lui, când începe să cântărească biserica în balanța vederilor lui și să pronunțe judecăți împotriva ei, atunci puteți ști că nu Dumnezeu îl conduce. El se află pe un drum greșit. — Selected Messages 3:17, 18, (1893).EUZ 51.4

Dumnezeu va pune totul în ordine

Nu trebuie să ne îndoim sau să ne temem că lucrarea nu va reuși. Dumnezeu se află în fruntea lucrării și El va pune totul în ordine. Dacă problemele vor impune o rearanjare a celor care se află în fruntea lucrării, Dumnezeu se va îngriji de aceasta și va face ca orice rău să lucreze spre bine. Să avem încredere că Dumnezeu va conduce în port, nevătămată, minunata corabie în care se află poporul Său. — Selected Messages 2:390 (1892).EUZ 52.1

Nu are Dumnezeu o biserică vie? El are o biserică, dar ea nu este biserica biruitoare, ci o biserică luptătoare. Ne pare rău că există membri cu defecte, că există neghină printre grâu.... Deși vor exista necazuri în biserică, și vor fi până la sfârșitul lumii, în aceste ultime zile, biserica va trebui să fie lumina unei lumi care este mânjită și demoralizată de păcat. Această biserică slăbită și cu defecte, care are nevoie să fie mustrată, avertizată și sfătuită, este singurul obiect de pe pământ asupra căruia Hristos își concentrează atenția supremă. — Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 45, 49 (1893).EUZ 52.2

Forțele lui Satana nu vor triumfa niciodată. Biruința va fi de partea soliei îngerului al treilea. Așa cum Comandantul oștirii Domnului a dărâmat zidurile lerihonului, tot așa va birui și poporul lui Dumnezeu, care păzește poruncile Lui, iar toate forțele care i se opun vor fi înfrânte. — Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 410 (1898).EUZ 52.3

Se cere distribuirea răspunderii

Ceea ce dorim acum este o reorganizare. Vrem să începem de la temelie și să clădim pe un principiu diferit....EUZ 53.1

Aici sunt cei care trebuie să stea în fruntea diferitelor noastre instituții, a instituțiilor de învățământ și a conferințelor din diferite localități și state. Toți aceștia trebuie să fie oameni capabili să ne reprezinte, să aibă un cuvânt de spus în conceperea și organizarea planurilor care trebuie duse la îndeplinire. Având în vedere imensitatea întregului teritoriu, în conducere trebuie să fie mai mult de unul, doi sau trei oameni. Lucrarea este mare și nici o minte omenească nu poate făuri singură planul pentru lucrarea care trebuie făcută....EUZ 53.2

Aș vrea să declar acum că Dumnezeu nu a rânduit nici o autoritate regească în rândurile noastre, care să conducă vreunul dintre domeniile lucrării. Lucrarea a fost foarte mult limitată din cauza eforturilor de a controla fiecare aspect al ei.... Trebuie să aibă loc o înnoire, o reorganizare. Comitetelor trebuie să li se dea forța și autoritatea care le sunt necesare. [Din cuvântul de deschidere al sorei White din 2 aprilie 1901, la sesiunea Conferinței Generale din Battle Creek.] —The General Conference Bulletin, 3 aprilie, 69, 70 (1901) pp. 25, 26.EUZ 53.3

Trebuie să se formeze noi conferințe. A fost voia lui Dumnezeu să fie organizată Uniunea de Conferințe din Australia.... Nu este necesar să se trimită cereri la Battle Creek, la mii de mile distanță, pentru a fi aprobate, și apoi să se aștepte săptămâni de zile pentru răspuns. Cei care au motive bine întemeiate trebuie să hotărască singuri ce trebuie făcut. — The General Conference Bulletin, April 5, 1901, pp. 69, 70.EUZ 53.4

Reacția produsă în sesiunea din 1901 a Conferinței Generale

Cine credeți că a fost printre noi de când a început această conferință? Cine credeți că a ținut la distanță pozițiile inadmisibile, care se ivesc în general la asemenea întruniri? Cine a mers în sus și în jos printre rândurile de scaune ale acestui Tabernacol? Dumnezeul cerului și îngerii Săi. Ei nu au venit aici să vă dezbine și să vă distrugă, ci să vă dea gânduri bune și pașnice. Îngerii au fost printre noi, ca să conducă lucrările lui Dumnezeu și să țină la distanță puterile întunericului, pentru ca lucrarea hotărâtă de Dumnezeu să poată fi îndeplinită, și nu împiedicată. Îngerii lui Dumnezeu au lucrat printre noi. EUZ 54.1

Niciodată în viața mea nu am fost mai uimită ca atunci când am văzut cum s-au schimbat lucrurile la această întrunire. Dumnezeu a făcut să fie așa. Ea nu este opera noastră. Mi-au fost prezentate instrucțiuni, dar, până când problema nu a fost rezolvată, nu am putut să le înțeleg. Îngerii lui Dumnezeu au fost prezenți în această adunare. Aș dori ca fiecare dintre voi să recunoască acest fapt și, de asemenea, să-și aducă aminte că Dumnezeu a spus că El va vindeca rănile poporului Său. — The General Conference Bulletin, 25 aprilie, 1901, 463, 464.EUZ 54.2

În timpul Conferinței Generale, Domnul a lucrat cu putere pentru poporul Său. De fiecare dată când mă gândesc la această întrunire, o dulce solemnitate coboară asupra mea și trimite o rază de recunoștință în sufletul meu. Noi am văzut minunatele intervenții ale Domnului și Răscumpărătorului nostru. Lăudat să fie sfântul Său Nume, pentru că a adus eliberare poporului Său. — The Review and Herald, 26 noiembrie, 1901.EUZ 54.3

A fost necesar să se organizeze Uniunea de Conferințe, pentru a nu se exercita o conducere dictatorială din partea Conferinței Generale asupra celorlalte conferințe independente. Puterea cu care a fost ea învestită nu trebuie să fie concentrată asupra unui singur om sau asupra a doi sau șase oameni. Diviziunile independente trebuie conduse de un consiliu. [Pentru informații suplimentare cu privire la schimbările organizatorice făcute la sesiunea Conferinței Generale din 1901, a se vedea Enciclopedia A. Z. Ș., vol. 10, ed. revizuită, 1050-1053.] — Manuscript 26, 3 aprilie, (1903).EUZ 55.1

Încrederea în organizarea adventiștilor de ziua a șaptea este reafirmată

Noi nu putem să pășim acum dincolo de temelia stabilită de Dumnezeu. Nu putem să intrăm acum într-o altă nouă organizație, pentru că aceasta ar însemna renegarea adevărului. — Selected Messages 2:390, (1905).EUZ 55.2

Am fost instruită să le spun adventiștilor de ziua șaptea din toată lumea că Dumnezeu ne-a ales să fim un popor deosebit, o comoară a Lui. El a hotărât ca biserica Sa de pe pământ să rămână perfect unită în Duhul și sub îndrumarea Domnului oștirilor, până la vremea sfârșitului. — Selected Messages 2:397, (1908).EUZ 55.3

Într-o vreme când un mic grup de oameni, cărora li s-a încredințat conducerea lucrării, au căutat să ducă la îndeplinire, în numele Conferinței Generale, planuri nechibzuite de a limita lucrarea lui Dumnezeu, eu am spus că nu mai pot considera glasul Conferinței Generale, reprezentată prin acești câțiva oameni, ca fiind glasul Lui Dumnezeu. Dar aceasta nu înseamnă că hotărârile Conferinței Generale, compuse dintr-o adunare de persoane, alese ca să reprezinte toate părțile câmpului, nu trebuie să fie respectate.EUZ 55.4

Dumnezeu a rânduit ca reprezentanții bisericii Sale din toate părțile pământului, când sunt adunați într-o Conferință Generală, să aibă autoritate. Greșeala pe care unii sunt în pericol s-o comită este aceea de a atribui minții și judecății unui om sau unui mic grup de oameni măsura deplină a autorității și a influenței cu care Dumnezeu Și-a învestit biserica, prin judecata și glasul Conferinței Generale, instruite să facă planuri pentru prosperitatea și înaintarea lucrării Sale. — Testimonies for the Church 9:260, 261 (1909).EUZ 56.1

Dumnezeu a investit biserica Sa cu o autoritate specială și cu o putere pe care nimeni nu este îndreptățit s-o nesocotească și s-o disprețuiască, pentru că oricine face astfel disprețuiește glasul lui Dumnezeu. — The Acts of the Apostles, 164 (1911).EUZ 56.2

Mă simt încurajată și fericită pe măsură ce îmi dau seama că Dumnezeu își călăuzește poporul și că va continua să fie cu el chiar până la sfârșit. [Din solia de închidere a sorei White Ia sesiunea Conferinței Generale a adventiștilor de ziua a șaptea. Aceste cuvinte au fost citite la sesiune de președintele C. G., A. G. Daniells, în 27 mai 1913.] — Selected Messages 2:406, (1913).EUZ 56.3

O declarație a lui W. C. White

I-am vorbit [d-nei Lida Scott] despre modul cum a privit mama experiența bisericii rămășiței și despre convingerea ei fermă, că Dumnezeu nu va îngădui ca biserica să apostazieze într-o asemenea măsură, încât după ea să urmeze o altă biserică, desprinsă din aceasta. — W. C. White către E. E. Andross, 23 mai 1915, White Estate Corespondence File.EUZ 56.4

Încă este nevoie de redeșteptare spirituală

Într-o zi, la amiază, scriam despre lucrarea care ar fi putut fi făcută la ultima Conferință Generală (1901), dacă oamenii aflați în poziții de încredere ar fi urmat voia și calea lui Dumnezeu. Cei care au avut o mare lumină nu au umblat în ea. Întrunirea s-a încheiat și schimbarea nu s-a făcut. Oamenii nu s-au umilit înaintea Domnului, așa cum ar fi trebuit să o facă, și Duhul Sfânt nu a fost revărsat.EUZ 57.1

Am continuat să scriu în acest fel, până când mi-am pierdut cunoștința și am avut impresia că asistam la o scenă care se desfășura la Battle Creek.EUZ 57.2

Erau adunați în aula Tabernacolului. S-a făcut o rugăciune, s-a cântat un imn și, apoi, s-a făcut iarăși o rugăciune. Se înălța cea mai fierbinte rugăciune către Dumnezeu. Întrunirea era marcată de prezența Duhului Sfânt....EUZ 57.3

Nici unul nu era atât de mândru, încât să nu facă o mărturisire din toată inima, iar cei care conduceau această lucrare erau persoane cu influență, dar care mai înainte nu avuseseră curajul să-și mărturisească păcatele. Era o bucurie cum nu fusese simțită niciodată mai înainte în Tabernacol.EUZ 57.4

Apoi, m-am trezit din starea de inconștiență și, pentru un timp, nu am putut să-mi dau seama unde mă găsesc. Instrumentul de scris era încă în mâna mea. Mi se spusese: “Așa ar fi putut să fie. Domnul așteptase să facă toate acestea pentru poporul Său. Tot cerul așteptase să fie îndurător”. M-am gândit unde am fi putut fi, dacă s-ar fi făcut o lucrare temeinică la ultima Conferință Generală. — Testimonies for the Church 8:104-106 (5 ianuarie, 1903).EUZ 57.5

Am fost adânc impresionată de scenele care mi-au fost descoperite foarte recent, în timpul nopții. Se părea că are loc o mare mișcare — o lucrare de redeșteptare — care apărea în multe locuri. Poporul nostru mergea în ordine, răspunzând chemării lui Dumnezeu. [Din prima solie a sorei White, la sesiunea Conferinței Generale din 1913.] — Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 515 (1913).EUZ 58.1

Răbdarea lui Dumnezeu cu poporul Său

Biserica a dat greș în mod regretabil în îndeplinirea așteptărilor Răscumpărătorului ei și totuși Domnul nu Se leapădă de poporul Său. El încă îl rabdă, nu pentru că ar fi găsit ceva bun în el, ci pentru ca Numele Lui să nu poată fi dezonorat înaintea dușmanilor adevărului și ai neprihănirii, pentru ca agenții satanici să nu triumfe prin nimicirea poporului lui Dumnezeu. El le-a tolerat mult timp nestatornicia, necredința și neghiobia. I-a pedepsit cu o surprinzătoare îndurare și compătimire. Dacă vor lua aminte la învățăturile Lui, El le va îndepărta înclinațiile perverse, dându-le o mântuire veșnică și făcând din ei monumente eterne ale puterii harului Său. — The Signs of the Times, 13 noiembrie, 1901.EUZ 58.2

Trebuie să ne amintim că, așa slabă și plină de defecte cum este ea, biserica este singurul obiect de pe pământ, asupra căruia Domnul Hristos își concentrează atenția supremă. El veghează neîncetat asupra ei, cu multă grijă, și o întărește prin Duhul Său cel Sfânt. — Selected Messages 2:396, (1902).EUZ 58.3

Dumnezeu lucrează prin aceia care îi sunt credincioși

Domnul va avea întotdeauna un popor ales, care să-I slujească. Când poporul iudeu L-a lepădat pe Hristos, Prințul Vieții, Dumnezeu a luat de la ei împărăția Sa și a dat-o neamurilor. El va continua să lucreze după acest principiu în fiecare ramură a lucrării Sale.EUZ 59.1

Când o biserică se dovedește necredincioasă față de Cuvântul Domnului, oricare i-ar fi poziția, oricât de înaltă și de sfântă i-ar fi chemarea, Domnul nu mai poate să lucreze cu ea. Alții sunt aleși atunci, ca să poarte răspunderi importante. Dar, dacă aceștia, la rândul lor, nu-și curăță viața de orice faptă rea, dacă nu-și stabilesc principii curate și sfinte la toate hotarele, atunci Domnul îi va pedepsi cu asprime, îi va smeri și, dacă nu se pocăiesc, îi va îndepărta din locul lor și-i va face de rușine. — Manuscript Releases 14:102 (1903).EUZ 59.2

Judecați după lumina primită

Biserica adventiștilor de ziua șaptea va fi cântărită cu cântarul Sanctuarului. Ea va fi judecată după privilegiile și avantajele pe care le-a avut. Dacă experiența ei spirituală nu corespunde avantajelor pe care i le-a acordat Domnul Hristos cu un preț nemărginit, dacă binecuvântările conferite nu au calificat-o să facă lucrarea care i-a fost încredințată, asupra ei va fi pronunțată sentința: “Găsit prea ușor”. Ea va fi judecată după lumina primită și după ocaziile avute....EUZ 59.3

Solemnele mustrări de avertizare, arătate prin distrugerea unor clădiri instituționale [Sanatoriul de la Battle Creek, cea mai mare și cea mai bine cunoscută instituție adventistă din lume, a ars până la temelie în 18 februarie 1902. Aceasta a fost urmată de distrugerea, tot prin foc, a Review and Herald Publishing Association, în 30 decembrie 1902.] prea mult îndrăgite, ne spun: “Adu-ți aminte de unde ai căzut; pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi”. (Apocalipsa 2, 5.)EUZ 60.1

Dacă biserica în care se dospește acum lepădarea de propriile ei principii nu se va pocăi și nu se va converti, va culege roadele faptelor sale, până când îi va fi silă de ea însăși. Când nu va mai ceda în fața răului și va alege binele, când îl va căuta pe Dumnezeu cu toată smerenia și va ajunge la înălțimea chemării ei în Hristos, când va sta neclintită pe platforma adevărului și, prin credință, se va ține strâns de descoperirile încredințate ei, biserica va fi vindecată. Ea se va înfățișa în simplitatea și puritatea ei, desprinsă de încurcăturile lumești, arătând că adevărul a făcut-o liberă. Atunci, membrii ei vor fi într-adevăr aleșii lui Dumnezeu, reprezentanții Săi. — Testimonies for the Church 8:247-251, (21 aprilie, 1903).EUZ 60.2

Istoria lui Israel ne avertizează

În aceste ultime zile, poporul lui Dumnezeu va fi expus întocmai la aceleași primejdii la care a fost expus și vechiul Israel. Cei care nu vor primi avertizările date de Dumnezeu vor cădea în aceleași pericole ca și vechiul Israel și nu vor intra în odihnă din cauza necredinței lor. Vechiul Israel a suferit nenorociri cumplite datorită inimii lor nesfințite și a neascultării lor. Lepădarea lor finală, ca națiune, a fost rezultatul propriei necredințe, al încrederii în sine, al orbirii spirituale și al împietririi inimii lor. Prin istoria lor, înaintea noastră este înălțat un semnal de pericol.EUZ 60.3

“Luați seama dar, fraților, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.... Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început”. (Evrei 3, 12.14.) — Letter 30, 1895.EUZ 61.1

Biserica luptătoare nu este perfectă

Biserica luptătoare nu este biserica biruitoare și pământul nu este cerul. Biserica este compusă din bărbați și femei supuși greșelilor, cu lipsuri, care sunt elevi în școala lui Hristos, ca să fie învățați, pedepsiți și educați pentru viața de aici și pentru cea viitoare, nemuritoare. — The Signs of the Times, 4 ianuarie, 1883.EUZ 61.2

Sunt unii care par să creadă că, intrând în biserică, li se vor împlini așteptările și vor întâlni numai oameni curați și perfecți. Ei sunt plini de zel în credința lor și, când văd greșeli la membrii bisericii, spun: “Noi am părăsit lumea, ca să nu mai avem de a face cu caractere rele, dar răul se află și aici” și se întreabă, așa cum au întrebat servii din parabolă: “De unde a apărut dar neghina?” Însă noi nu trebuie să fim dezamăgiți în felul acesta, pentru că Domnul nu ne-a îndreptățit să ajungem la concluzia că biserica este perfectă și, oricât de mare ar fi zelul nostru, nu vom reuși să facem biserica luptătoare tot atât de curată ca biserica biruitoare. — Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 47 (1893).EUZ 61.3

Biserica biruitoare va fi credincioasă și se va asemăna cu Hristos

Lucrarea se va încheia în curând. Membrii bisericii luptătoare, care s-au dovedit credincioși, vor deveni biserica biruitoare. — Evangelism, 707 (1892).EUZ 62.1

Viața Domnului Hristos a fost o viață plină de solia divină a iubirii lui Dumnezeu. El a dorit nespus de mult să le dăruiască și altora această iubire din abundență. Fața Lui iradia compătimire, iar purtarea Lui era caracterizată de milă, smerenie, adevăr și iubire. Fiecare membru al bisericii Sale luptătoare trebuie să manifeste aceleași calități, dacă vrea să se alăture bisericii biruitoare. — Fundamentals of Christian Education, 179 (1895).EUZ 62.2