2. O cuvântare despre temperanță — 1891

Satana a fost primul rebel din univers, și de atunci, de la izgonirea lui din cer, a căutat să facă din orice component al familiei umane o ființă despărțită de Dumnezeu, cum era el. El și-a trasat planul de pierzare a omului și, prin îngăduința nepermisă de lege față de apetit, l-a condus la călcarea poruncii lui Dumnezeu. El i-a ispitit pe Adam și pe Eva să se împărtășească din fructul interzis, realizând astfel căderea lor și izgonirea din Eden. Ce mulți spun: “Dacă aș fi fost în locul lui Adam, eu n-aș fi ratat niciodată un test atât de simplu!” Dar voi, cei care vă lăudați astfel, aveți azi o ocazie măreață de a vă arăta puterea urmăririi unui țel și fidelitatea față de principii, în încercare. Ascultați voi de fiecare poruncă a lui Dumnezeu? Nu vede Dumnezeu nici un păcat în viața voastră?Te 273.2

Ar fi fost bine să fi fost singulară căderea lui Adam și a Evei dar, de la pierderea Edenului și până în prezent, s-a petrecut o succesiune de căderi. Satana a plănuit să-I ruineze pe om, conducându-l departe de loialitatea față de poruncile lui Dumnezeu, și una dintre metodele lui cele mai eficiente este aceea de a-l ispiti la satisfacerea apetitului pervertit. Peste tot vedem stigmatul necumpătării omului. În satele și orașele noastre, localuri de băuturi se află la orice colț și, pe chipul clienților lor, vedem înspăimântătoarea lucrare de ruină și distrugere. Pe orice cale, Satana caută să-i momească pe tineri pe calea pierzării; și, o dată ce a reușit să le pună piciorul pe această cale, îi zorește pe drumul coborâtor, conducându-i din orgie în orgie, până când victimele lui își pierd puterea conștiinței și nu mai au în vedere temerea de Dumnezeu, exercitându-și din ce în ce mai puțin stăpânirea de sine. Ei devin adepți ai folosirii vinului și băuturilor tari, tutunului și drogului și coboară de la un stadiu al decăderii la altul, devenind sclavi ai apetitului. Sfatul pe care odată îl respectau, acum sau obișnuit să-l nesocotească. Fac pe grozavii și se laudă că sunt liberi când, de fapt, sunt servitori ai corupției. Ei înțeleg prin libertate sclavia față de apetitul josnic și egoist și față de lucruri triviale.Te 273.3

Lupta este în desfășurare — O mare luptă se duce în lume. Satana este hotărât să-și supună rasa umană, dar Hristos a plătit un infinit preț pentru ca omul să poată fi răscumpărat din mâna vrăjmașului și pentru ca în speța umană să poată fi refăcut chipul moral al lui Dumnezeu. Prin instituirea planului de mântuire, Dumnezeu a demonstrat că prețuiește omul la infinit; dar Satana caută să facă fără efect acest plan, reținându-l pe om de la îndeplinirea condițiilor prin care este asigurată mântuirea.Te 274.1

Când și-a început misiunea, Hristos S-a plecat pe genunchi pe malurile Iordanului și a înălțat o cerere în favoarea rasei umane. El a primit botezul prin mâna lui Ioan, iar cerul s-a deschis și Duhul lui Dumnezeu a venit la El în formă de porumbel și, din cer, s-a auzit un glas spunând: “Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea!” Rugăciunea lui Hristos pentru omenirea pierdută a fost ascultată și toți cei care cred în El sunt primiți în Cel Preaiubit. Prin Hristos, oamenii căzuți află primire la Tatăl și pot avea harul care-i face în stare să fie biruitori, prin meritele unui Mântuitor crucificat și înviat.Te 274.2

Importanța biruinței lui Hristos — După botez, Hristos a fost dus de Duhul în pustie. El a luat natura omenească asupra Lui, iar Satana s-a lăudat că îl va birui așa cum i-a biruit pe oamenii puternici din vechime și L-a asaltat cu ispitele care au produs căderea omului. În lumea noastră era locul unde avea să se decidă soarta acestui mare conflict. Dacă ispititorul izbândea să-L înfrângă fie și numai într-un punct pe Hristos, lumea trebuia să piară. Satana avea puterea de a zdrobi călcâiul Fiului lui Dumnezeu, dar sămânța femeii putea să-i zdrobească capul șarpelui. Hristos trebuia să-l anihileze pe prințul puterilor întunericului. Vreme de patruzeci de zile, Hristos a postit în pustie. Pentru ce? Exista în caracterul Fiului lui Dumnezeu ceva care necesita o astfel de umilire și suferință? Nu, El era fără păcat.Te 275.1

Toată această umilință și ascuțită durere erau îndurate de dragul omului căzut și niciodată nu vom putea înțelege caracterul dramatic al păcatului îngăduirii apetitului pervertit, dacă nu înțelegem sensul spiritual al lungului post al Fiului lui Dumnezeu. Niciodată nu vom putea înțelege puterea și înrobirea apetitului, dacă nu sesizăm caracterul luptei lui Hristos pentru biruirea lui Satana și așezarea în acest fel a omului pe un teren sigur, unde, prin meritele sângelui Lui, să poată fi în stare să reziste puterilor întunericului și să biruiască pentru sine.Te 275.2

După acest lung post, înfometat și slăbit, Hristos este asaltat de Satana cu cele mai crunte ispite. “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini”. Satana se prezenta ca fiind solul lui Dumnezeu, pretinzând că Dumnezeu a notat bunăvoința Mântuitorului de a păși pe calea renunțării la sine și că acum nu I se cerea să sufere mai departe umilința și chinul, ci putea să Se oprească din teribila luptă ce-I stătea înainte, ca Răscumpărător al lumii. El încerca să-L convingă că Dumnezeu voise doar să-I pună la încercare fidelitatea și că acum loialitatea Ii fusese deplin manifestată și era liber să-și folosească puterea divină pentru a-și rezolva trebuințele. Dar Hristos a descoperit ispita și a declarat: “Este scris: ‘Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’”Te 275.3

Atunci când sunteți ispitiți spre o satisfacere nepotrivită cu Legea a apetitului, trebuie să vă aduceți aminte de exemplul lui Hristos și să fiți fermi, biruind așa cum a biruit El. Să declarați: “Așa zice Domnul!”, tranșând în acest fel pentru totdeauna problema, în disputa cu prințul întunericului. Dacă parlamentați cu ispita și folosiți propriile cuvinte, simțindu-vă plini de sine și de importanță, veți fi înfrânți. Armele pe care le-a folosit Hristos au fost cuvintele lui Dumnezeu, “Este scris” și, dacă mânuiți sabia Duhului, veți putea, de asemenea, ieși biruitori, prin meritul Răscumpărătorului vostru.Te 276.1

Satana are mai mult succes cu omul — Cele trei ispite de căpătâi, cu care omul este copleșit, au fost îndurate de Fiul lui Dumnezeu. El a refuzat să cedeze vrăjmașului în punctele apetitului, vanității și iubirii de lume. Dar Satana are mai mult succes când atacă inima omului. Făcându-i pe oameni să cedeze ispitelor lui, el poate obține controlul asupra lor. Și prin nici un alt gen de ispite nu poate dobândi un succes mai mare decât prin acela care vizează apetitul. Dacă poate controla apetitul, el poate controla întreaga ființă a omului.Te 276.2

Nu există decât două puteri care controlează mintea oamenilor — puterea lui Dumnezeu și puterea lui Satana. Hristos este Creatorul și Răscumpărătorul omului; Satana este dușmanul și distrugătorul omului. Cel care se predă lui Dumnezeu se va zidi pe sine pentru slava Lui, în trup, minte și spirit. Cel care s-a predat controlului lui Satana se afundă singur. Mulți oameni își vând rațiunea pentru un pahar de băutură, devenind un pericol pentru familie, vecini și țară. Copiii lui se ascund când vine acasă și disperata soție se teme să-l întâmpine, pentru că o va trata cu cruzime. El își cheltuie banii pe băutură, în vreme ce soția și copiii suferă din lipsa celor necesare traiului.Te 276.3

Satana le conduce pe victimele apetitului la acte de violență. Alcoolicul este un om al mâniei ușor stârnite și cel mai mic neajuns devine un motiv de ceartă. Aflat sub influența mâniei, alcoolicul nu-și cruță nici cel mai bun prieten. Cât de frecvent auzim de omor și acte violente și aflăm că sursa principală a acestora este obiceiul de a bea alcool!Te 277.1

Băuturile slabe — Sunt unii care se pretind avocați ai temperanței și totuși își îngăduie să folosească vin și cidru, susținând că aceste stimulente sunt nedăunătoare, ba chiar sănătoase. Acesta este modul în care mulți fac primii pași pe calea pierzării. Intoxicarea produsă de cidru și vin este la fel de reală ca aceea prin băuturi tari și produce cel mai rău fel de îmbătare. Câteva pahare de cidru sau vin pot stârni gustul pentru băuturi mai tari și, în multe cazuri, cei care au devenit alcoolici notorii în acest mod și-au pus temelia obiceiului de a bea.Te 277.2

Pentru cei care au moștenit apetitul pentru stimulente, nu este deloc sigur să aibă vin și cidru în casă; pentru că Satana îi va solicita continuu să guste. Dacă cedează acestor ispite, ei nu vor ști să se oprească. Apetitul cere satisfacție și o primește, spre ruina lor. Creierul devine întunecat, rațiunea nu mai ține frâiele, lăsându-le să atârne pe grumazul poftei. Mizeria prosperă și vicii de aproape tot felul sunt practicate, ca urmare a îngăduinței apetitului pentru vin și cidru. Este imposibil pentru cineva căruia-i plac aceste stimulente și se obișnuiește cu folosirea lor să crească în har. El devine brutal și senzual; pasiunile primitive îi controlează puterile nobile ale minții și virtutea nu este cultivată.Te 277.3

Băutul moderat este școala în care oamenii primesc educație pentru cariera de bețiv. Atât de gradat conduce Satana la depărtarea de temperanța, atât de perfid își exercită influența vinul și cidrul, încât pe calea cea largă a alcoolismului se pătrunde pe nebănuite. Se cultivă gustul pentru stimulente, sistemul nervos este tulburat, Satana menține mintea într-un febril neastâmpăr, iar biata victimă, închipuindu-se în perfectă siguranță, merge din ce în ce mai departe până ce orice barieră este înlăturată și orice principiu sacrificat. Cele mai tari hotărâri sunt subminate iar interesele veșnice devin prea slabe pentru a ține apetitul degradat sub controlul rațiunii. Unii nu sunt niciodată beți cu adevărat, dar se află mereu sub influența băuturilor slabe. Ei sunt neliniștiți, instabili cu mintea, neajunși la beție, dar la fel de sigur neechilibrați, pentru că puterile nobile ale minții sunt pervertite.Te 278.1

Tutunul, de asemenea — și aceia care folosesc tutun își afectează capacitatea fizică și mintală. Folosirea tutunului nu este ceva natural. Natura se răscoală împotriva narcoticului și, când fumătorul încearcă prima dată să-i impună acest obicei nenatural organismului, are loc o bătălie grea. Stomacul și chiar întregul organism se revoltă față de această practică abominabilă, dar omul dedat la rău perseverează până când natura renunță la luptă și individul devine un sclav al tutunului.Te 278.2

Dacă mântuirea ar fi oferită omului în termeni la fel de dificili, Dumnezeu ar fi privit ca un Stăpân aspru. Satana este un stăpân aspru și le cere supușilor lui să treacă prin încercări dure și să devină sclavi ai pasiunii și apetitului; dar Dumnezeu este consecvent în toate cerințele Lui și le reclamă copiilor Săi numai ceea ce va determina fericirea lor prezentă și cea veșnică.Te 278.3

“Eu sunt Domnul Dumnezeul tău ... să nu ai alți dumnezei afară de Mine”; aceasta este porunca lui Dumnezeu și totuși, cât de mulți, chiar și dintre aceia care declară că sunt slujitori ai lui Dumnezeu, sunt devotați tutunului, făcându-l idolul lor! Când ar trebui să trăiască în aer curat, având o respirație plăcută și slăvindu-L pe Dumnezeu pentru binefacerile Sale, oamenii poluează atmosfera cu fumul pipei și al țigării, trebuind să treacă prin urâciunea fumatului pentru stimularea bieților lor nervi și pregătirea lor pentru activitățile zilei, pentru că, dacă nu și-ar primi porția de fum, ar fi irascibili și neînstare să-și controleze gândurile.Te 278.4

N-a avut tutun! — Ca o ilustrare a imposibilității fumătorilor de a-și controla simțămintele atunci când sunt lipsiți de stimulentul lor, voi relata o întâmplare care mi-a dat de gândit. Un bărbat în vârstă, vecin de-al meu mai de demult, era un mare fumător. Într-o dimineață însă, nu-și luase porția obișnuită de fum când am fost la el pentru a-mi lua o carte pe care i-o împrumutasem. Și, în loc să-mi dea cartea pe care i-am cerut-o, el mi-a întins un căpăstru. Degeaba mă străduiam să-l fac să înțeleagă ce doream și a trebuit să plec de la el fără carte. A doua zi am mers din nou la el, cu aceeași cerere, și imediat mi-a dat cartea. Atunci l-am întrebat de ce nu mi-a dat cartea cu o zi mai înainte. Iar el mi-a răspuns: “Cum, ați fost ieri la mine? Nu-mi amintesc. Aaa, știu care a fost necazul, nu-mi luasem porția de tutun!” Acesta era efectul asupra minții lui atunci când nu avea stimulentul. Medicul i-a spus că trebuia să întrerupă folosirea tutunului sau să moară. El a renunțat la tutun dar tot restul vieții a suferit de un permanent dor după stimulentul lui obișnuit, trebuind să ducă o luptă continuă.Te 279.1

La vârsta de nouăzeci de ani, a fost, într-o zi, văzut căutând ceva. Când a fost întrebat ce-i trebuia, el a răspuns: “îmi caut tutunul!”. Fără tutun, suferea chiar și când folosirea lui ar fi însemnat moarte pentru el.Te 279.2

O cale de scăpare — Dumnezeu cere ca poporul Lui să se păzească de asemenea obiceiuri nenaturale și dezastruoase. Dar atunci când oamenii sunt prinși în lanțul acestora, nu mai există cale de scăpare?Te 279.3

Ba da, Domnul Isus a murit pentru ca, prin meritele vieții și morții Lui, oamenii să poată fi biruitori. El poate să-i salveze pe toți, până la ultimul, care vin la Dumnezeu prin El. Hristos a venit pe pământ pentru a putea îmbina puterea divină cu efortul uman și, prin cooperare cu Hristos, punându-și voința de partea lui Dumnezeu, sclavul să poată deveni liber, moștenitor al lui Dumnezeu, împreună cu Hristos.Te 280.1

Simțul moral amorțit de vin — În vremea lui Israel, când a fost instituit serviciul în sanctuar, Domnul a desemnat ca numai focul sfânt să fie folosit pentru arderea tămâiei. Focul sfânt venea de la Dumnezeu și fumul plăcut mirositor reprezenta rugăciunile poporului când venea la El. Nadab și Abihu erau preoți în sanctuar și, deși nu era potrivit legii să se folosească foc obișnuit, când au mers înaintea lui Dumnezeu, s-au încumetat să aprindă tămâia cu foc nesfânt. Ei se dedaseră la folosirea vinului și simțul lor moral a fost știrbit, nerealizând caracterul acțiunilor lor sau care ar fi fost consecințele teribile ale păcatului lor. Un foc a fulgerat din Sfânta Sfintelor și i-a mistuit.Te 280.2

După nimicirea lui Nadab și Abihu, Domnul i-a vorbit lui Aaron, spunându-i: “Tu și fiii tăi împreună cu tine să nu beți vin nici băutură amețitoare când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți: aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii voștri, ca să puteți deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat și să puteți învăța pe copiii lui Israel toate legile pe care vi le-a dat Domnul prin Moise.” Preoții și judecătorii lui Israel trebuiau să fie bărbați ai strictei temperanțe, pentru ca mintea lor să fie limpede, pentru a face deosebirea între bine și rău, pentru a putea avea fermitate în principii și înțelepciunea de a administra dreptatea și de a dovedi milă.Te 280.3

Dacă oamenii ar fi strict cumpătați — Ce bine ar fi și în țara noastră dacă aceste instrucțiuni ar fi respectate, dacă oamenii aflați în posturi sacre și de justiție ar trăi prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu! Nu știe Dumnezeu, care l-a făcut pe om, ce este cel mai bine pentru el, ce este cel mai favorabil pentru interesele lui spirituale și veșnice? Dumnezeu lucrează pentru cel mai mare bine al creaturilor Sale. Dacă oamenii ar fi cu strictețe temperați, n-am avea nici o zecime din decesele care se înregistrează în prezent, iar suferința fizică și psihică ar fi substanțial diminuate. Ar fi mult mai puține accidente pe mare și pe uscat. Din cauza faptului că omul face ceea ce-i place, în loc să se supună cerințelor lui Dumnezeu, există atât de mult rău în lume.Te 280.4

Dumnezeu ne-a dat legi prin care să trăim, dar acum, ca și în vremea lui Noe, gândul oamenilor este la rău și numai la rău. Ei umblă conform dorinței și planurilor inimii lor, desăvârșindu-și, prin aceasta, ruina. Domnul ar vrea ca oamenii să rămână în condiția lor în care i-a creat, liberi de sclavia apetitului.Te 281.1

Cum pot oamenii să aibă încredere în deciziile magistraților care sunt dedați la folosirea alcoolului și a tutunului? Chemați să decidă într-un caz important, fiindcă le lipsesc stimulentele obișnuite, ei nu-și vor putea folosi mintea corect, nefiind în condiția exercitării unei judecăți inteligente. Și de ce ar fi atunci vrednică decizia lor?Te 281.2

Oamenii din poziții de răspundere ar trebui să fie bărbați ai temperanței și integrității și îndeosebi aceia care sunt investiți cu funcții în justiție trebuie să aibă obiceiuri sobre, pentru a putea fi drepți și necorupți de mită sau prejudecată. Dar cât de diferită este starea justiției și a conducerii țării noastre față de cea care ar fi posibilă prin ascultare de poruncile lui Dumnezeu! Alcoolul, tutunul, imoralitatea, îi conduc pe oameni să-și trateze semenii neloial.Te 281.3

Ispita este la îndemână — La orice pas există ispite pentru tinerii noștri, ca și pentru cei de vârstă matură. Și în America, și în Europa localurile viciului și ale pierzării sunt făcute atractive prin spectacole și muzică, pentru ca pașii celor naivi să fie îndrumați spre capcană. Se face tot ce este posibil pentru a-i ademeni pe tineri în localuri. Ce trebuie făcut pentru a ne salva tinerii? Hristos a făcut un sacrificiu infinit, a devenit sărac pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să putem deveni bogați și să avem o viață comparabilă cu a lui Dumnezeu. Iar noi să nu facem nici un sacrificiu pentru cei care merg spre ruină, trecând pe lângă noi? Ce facem noi pentru cauza temperanței, pentru salvarea tinerilor noștri de azi? Cine stă de partea lui Hristos ca un împreună-lucrător cu Dumnezeu?Te 281.4

Părinți, vă învățați voi copiii să biruie? Căutați să împiedicați valul de rău ce amenință să ne copleșească țara? Mame, vă faceți lucrarea de educatoare? Vă învățați copiii din pruncia lor obiceiuri de autocontrol și cumpătare? Nu așteptați până ce pasiunea îi va prinde în legăturile ei de fier, ci luați-i acum la Dumnezeu, spuneți-le că Isus îi iubește, că cerul are pretenții de la ei. Din tinerețe, puneți-le mâna în mâna lui Hristos, pentru ca El să-i poată călăuzi. Mame, fiți conștiente de responsabilitatea voastră morală și lucrați pentru copiii voștri ca unele care veți avea de dat socoteală. Trebuie să facem ceva pentru a opri valul de rău, pentru ca tinerii și copiii să nu fie măturați spre pierzare. Trebuie să fim biruitori și să ne învățăm copiii să fie biruitori.Te 282.1

Hristos a biruit pentru noi — În pustia ispitirii, Hristos a trecut pe acolo pe unde Adam a căzut. El și-a început lucrarea acolo unde a început ruina și, în privința apetitului, a înfrânt puterea celui rău, pentru noi. Satana a părăsit terenul ca un vrăjmaș învins și nimeni nu are scuză să nu treacă de partea Domnului, pentru că nu există nici un motiv ca omul să nu fie biruitor, dacă se încrede în Hristos. “Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”Te 282.2

Prin meritele lui Hristos, noi suntem curățiți, răscumpărați și primim un loc cu El, pe tronul Lui. Ar putea fi acordată omului o mai mare onoare decât aceasta? Putem aspira la ceva mai măreț? Dacă suntem biruitori, Hristos spune despre noi: “Nu-i voi șterge nicicum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.” — The Signs of the Times, 22, 29 iunie și The Signs of the Times, 6 iulie, 1891.Te 283.1