Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Temperanţă - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 4 — Exemplul lui Daniel

    Nu putem avea o corectă înțelegere a subiectului temperanței până nu-l privim din perspectivă biblică. Și nicăieri nu vom afla o mai cuprinzătoare și expresivă ilustrare a adevăratei temperanțe și a binecuvântărilor ce o însoțesc ca în prezentarea istoriei profetului Daniel și a prietenilor lui, petrecută la curtea Babilonului. — The Signs of the Times, 6 decembrie, 1910.Te 151.1

    Când poporul Israel, împăratul lui, conducătorii și preoții au fost duși în robie, patru dintre ei au fost aleși pentru a sluji la curtea împăratului Babilonului. Unul dintre aceștia era Daniel care, de timpuriu, dăduse semne că deține o remarcabilă iscusință pe care avea să o dezvolte ulterior. Acești tineri erau de origine princiară, fiind prezentați drept niște “tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere”. Observând talentele deosebite ale acestor tineri, împăratul Nebucadnețar a hotărât să-i pregătească pentru a ocupa poziții importante în împărăția lui. Pentru a putea fi pe deplin calificați pentru viața la curte, trebuia, potrivit obiceiului oriental, ca ei să învețe limba haldeilor și să fie supuși, vreme de trei ani, unui atent curs de pregătire fizică și intelectuală.Te 151.2

    Tinerii din această școală nu numai că aveau acces în palatul împărătesc, dar trebuiau și să mănânce din mâncarea și să bea din vinul de la masa împăratului. Prin toate acestea, împăratul nu considera numai că le acordă o mare onoare, ci și că le asigură cea mai bună dezvoltare fizică și mintală posibilă.Te 151.3

    Testul — Printre bucatele puse dinaintea împăratului se afla carnea de porc și alte cărnuri declarate necurate de legea lui Moise și care fuseseră în mod expres interzise. Acum, Daniel se afla în fața unui examen sever. Avea el să țină la învățăturile părinților poporului, referitoare la mâncare și băutură, ofensându-l pe rege și, probabil, pierzându-și nu numai poziția, dar și viața? Sau avea să nesocotească porunca Domnului, păstrându-și favoarea regelui și asigurându-și, astfel, mari avantaje intelectuale și cele mai încântătoare perspective lumești?Te 151.4

    Daniel n-a stat mult pe gânduri. El a decis să rămână ferm, integru, oricare ar fi fost rezultatul. El “s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul.”Te 152.1

    Nici îngust, nici bigot — Sunt mulți azi, printre cei ce se declară creștini, care ar spune că Daniel a fost prea scrupulos, declarându-l îngust și bigot. Ei consideră problema mâncării și a băuturii drept una cu prea mici consecințe pentru a reclama o poziție atât de hotărâtă, poziție care implică posibila sacrificare a oricărui avantaj lumesc. Dar aceia care raționează astfel vor descoperi, în ziua judecății, că s-au întors de la cerințele exprese ale lui Dumnezeu, stabilindu-și propria opinie ca standard al binelui și al răului. Ei vor descoperi că ceea ce le părea neimportant nu era privit la fel și de Dumnezeu. Cerințele Lui trebuie respectate cu sfințenie. Cei care acceptă și ascultă de unul din preceptele lui Dumnezeu, pentru că lucrul acesta le este convenabil, în timp ce alt precept îl resping, pentru că respectarea lui cere un sacrificiu, coboară standardul binelui și, prin exemplul lor, îi conduc și pe alții la o slabă considerare a Legii sfinte a lui Dumnezeu. “Așa spune Domnul!” trebuie să fie regula noastră în toate lucrurile.Te 152.2

    Un caracter fără pată — Daniel a fost supus celor mai grele ispite care pot confrunta tineretul de azi și, totuși, a fost credincios educației religioase primite în primii ani ai vieții. El a fost înconjurat de influențe calculate să-i corupă pe aceia care oscilează între principiu și înclinație, dar Dumnezeu ni-l prezintă ca un caracter fără pată. Daniel n-a îndrăznit să se încreadă în propria-i putere morală. Rugăciunea era o necesitate pentru el. El L-a făcut pe Dumnezeu tăria lui și temerea de Dumnezeu se afla întotdeauna în vederea lui, în orice întreprindere a acestei vieți.Te 152.3

    Daniel avea darul blândeții pure. El era credincios, ferm și distins. El căuta să trăiască în pace cu toți, dar era de nestrămutat, întocmai ca semețul cedru, ori de câte ori era în joc vreun principiu. În tot ceea ce nu intra în coliziune cu supunerea lui față de Dumnezeu, el era ascultător față de cei care aveau autoritate asupra lui. Dar Daniel avea o atât de înaltă înțelegere a cerințelor lui Dumnezeu, încât cerințele conducătorilor lumești erau subordonate celor dintâi. El nu avea să fie condus, prin nici o rațiune egoistă, să se abată de la datoria lui.Te 153.1

    Caracterul lui Daniel este prezentat lumii ca un exemplu activ a ceea ce poate face harul lui Dumnezeu din omul căzut din naștere și corupt prin păcat. Raportul vieții lui pline de noblețe și tăgăduire de sine este o încurajare pentru omenire. Din acest raport, ne putem întări pentru ca să rezistăm în mod demn și ferm ispitei și, cu darul blândeții, să stăm de partea binelui, în cea mai dificilă încercare.Te 153.2

    Aprecierea lui Dumnezeu, mai scumpă decât viața — Daniel ar fi putut găsi o scuză plauzibilă pentru abandonarea obiceiurilor lui de strictă temperanță; dar aprobarea lui Dumnezeu era mai dragă pentru el decât favoarea celui mai mare potentat pământesc — mai dragă decât viața însăși. Obținând, printr-o purtare frumoasă, favoarea dregătorului responsabil cu tinerii evrei, Daniel a cerut ca lui și tovarășilor lui să le fie îngăduit să nu mănânce din mâncarea împăratului și să nu bea din vinul lui. Dregătorul se temea că, dând curs acestei cereri, și-ar putea atrage dizgrația împăratului, punându-și astfel viața în pericol. La fel ca mulți oameni de azi, el credea că o dietă cumpătată îi va face pe acești tineri să arate palizi și bolnăvicioși, fără putere în mușchi, pe când bogatele mâncăruri de la masa împăratului i-ar fi făcut puternici și frumoși și le-ar fi stimulat activitatea fizică și intelectuală.Te 153.3

    Daniel a cerut ca hotărârea să fie luată în urma a zece zile de încercare, perioadă în care tinerilor evrei să li se îngăduie să mănânce alimente simple, în vreme ce colegii lor se înfruptau din “delicatesele” împăratului. Cererea aceasta a fost, în final, satisfăcută și atunci Daniel a știut sigur că va avea câștig de cauză. Deși doar un adolescent, el observase efectele vătămătoare ale vinului și mâncărurilor grele asupra sănătății mintale și fizice.Te 153.4

    Dumnezeu dă câștig de cauză celor ce-I slujesc — La sfârșitul celor zece zile, rezultatul s-a dovedit cu totul opus așteptărilor dregătorului. Nu numai în ceea ce privea înfățișarea, ci și în activitatea fizică și vigoarea minții, cei care fuseseră cumpătați dovedeau o remarcabilă superioritate față de colegii lor care dăduseră frâu liber apetitului. În urma acestui test, lui Daniel și tovarășilor lui le-a fost îngăduit să continue dieta lor simplă, pe întreg parcursul pregătirii lor pentru slujbele împărătești.Te 154.1

    Dumnezeu a apreciat fermitatea și renunțarea la sine a acestor tineri evrei și binecuvântarea Lui a fost peste ei. El “a dat acestor patru tineri știință și pricepere pentru tot felul de scrieri și înțelepciune; mai ales, însă, a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile și în toate visele”. La terminarea celor trei ani de pregătire, când priceperea și știința lor a fost probată de împărat, acesta nu a găsit “nici unul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea au fost primiți în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele, care erau în toată împărăția lui.”Te 154.2

    Controlul de sine, o condiție a sfințirii — Viața lui Daniel este o ilustrare inspirată a ceea ce înseamnă un caracter sfințit. Ea prezintă o lecție pentru toți, dar mai ales pentru tineri. O strictă conformare la cerințele lui Dumnezeu este benefică sănătății trupului și a minții. Pentru a atinge cel mai înalt standard al realizărilor morale și intelectuale, este nevoie să căutăm înțelepciune și putere la Dumnezeu și să respectăm principiile unei cumpătări stricte în toate obiceiurile vieții. În experiența lui Daniel și a tovarășilor lui avem un exemplu al triumfului principiilor asupra ispitei de a ceda apetitului. Ea ne arată că, motivați de un principiu religios, tinerii pot triumfa asupra poftelor cărnii, rămânând credincioși cerințelor lui Dumnezeu chiar cu prețul unui mare sacrificiu.Te 154.3

    Ce-ar fi fost dacă Daniel și tovarășii lui ar fi făcut un compromis cu acei dregători păgâni, cedând presiunii de ocazie și mâncând și bând conform obiceiurilor babilonienilor? Acest singur caz de depărtare de la principii le-ar fi slăbit bunul simț și repulsia față de rău. Îngăduința apetitului ar fi implicat sacrificarea vigorii fizice, a limpezimii înțelegerii și a puterii morale. Un pas greșit ar fi dus, probabil, la alții până când, legătura lor cu cerul fiind afectată, ei ar fi fost doborâți de ispită.Te 155.1

    Dumnezeu a spus: “Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește.” Depinzând cu încredere nestrămutată de Dumnezeul lui, duhul puterii profeției a venit peste Daniel. În același timp cu instruirea omenească pentru îndatoririle vieții de la curte, el era învățat de Dumnezeu să citească tainele veacurilor viitoare și să prezinte generațiilor ce veneau, prin simboluri și asemănări, minunatele lucruri ce urmează să se întâmple în zilele de pe urmă. — The Sanctified Life, 15-19.Te 155.2

    Tinerii evrei nu au acționat cu încumetare, ci în neclintită bizuire pe Dumnezeu. Ei n-au ales să fie în discordanță, dar au preferat lucrul acesta decât să-L dezonoreze pe Dumnezeu. — Prophets and Kings, 483.Te 155.3

    Răsplata cumpătării noastre — Robii evrei erau supuși acelorași pasiuni ca noi. În mijlocul influențelor seducătoare de la curțile luxuriante ale Babilonului, ei au rămas neclintiți. Tinerii de azi sunt împresurați de ademeniri spre satisfacere de sine. În orașele noastre mari, îndeosebi, orice formă de satisfacere a poftei este făcută accesibilă și tentantă. Aceia care, asemeni lui Daniel, refuză să se întineze vor secera răsplata pentru obiceiurile cumpătării. Cu fizicul lor mai robust și cu o rezistență sporită, ei au un capital la care să apeleze în caz de necesitate.Te 155.4

    Obiceiurile bune în domeniul fizic aduc superioritate intelectuală. Puterea inteligenței, tonusul fizic și durata vieții depind de legi care nu se schimbă. Dumnezeul Creator nu Se va implica în ferirea oamenilor de consecințele violării cerințelor naturii. Acela care se luptă pentru desăvârșire trebuie să fie temperat în toate lucrurile. Limpezimea minții lui Daniel și fermitatea țintei lui, puterea lui de a cunoaște și de a rezista ispitei se datorau, în mare măsură, simplității dietei, combinate cu viața lui de rugăciune.Te 156.1

    Există mult adevăr în afirmația: “Fiecare om este arhitectul propriului destin”. Dacă părinții sunt răspunzători pentru amprenta caracterului și pentru educația fiilor și fiicelor lor, este la fel de adevărat că poziția și utilitatea noastră în lume depind, în mare măsură, de cursul acțiunilor noastre. Daniel și tovarășii lui se bucurau de beneficiile unei educații corecte din vremea când au fost mici, dar numai aceste avantaje nu i-ar fi putut face ceea ce erau. A venit timpul când trebuia ca ei să acționeze pe cont propriu — când viitorul lor depindea de ce aveau să facă. Atunci ei au hotărât să fie loiali lecțiilor pe care le învățaseră în copilărie. Temerea de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii, a fost temelia măreției lor. — The Youth's Instructor, 9 iulie, 1903.Te 156.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents