A înțelege simțămintele tinerilor

Noi ar trebui să înțelegem simțămintele tinerilor, să simțim împreună cu ei bucuriile și întristările lor, să simpatizăm cu ei în luptele și biruințele lor. Domnul Isus nu a rămas în ceruri, departe de cei întristați și păcătoși, ci a coborât în această lume, ca să Se familiarizeze cu slăbiciunea, cu suferința și cu ispitele neamului omenesc decăzut. El ne-a căutat acolo unde eram, ca să ne poată ridica. În lucrarea noastră cu tinerii, dacă dorim să-i ajutăm, trebuie să mergem acolo unde se află ei pentru a-i cunoaște. Când tinerii ucenici sunt învinși de ispită, cei care sunt mai vechi în experiența credinței să nu-i trateze cu asprime sau să privească eforturile lor cu indiferență. Aduceți-vă aminte că voi înșivă ați dovedit adesea că sunteți lipsiți de puterea de a rezista în fața puterii ispititorului. Fiți la fel de răbdători cu acești miei ai turmei, după cum ați dori să fie alții cu voi. Dumnezeu ne-a creat în așa fel, încât chiar și cei mai puternici doresc să fie tratați cu simpatie. Prin urmare, cu cât mai mult au nevoie de simpatie copiii! Adesea, chiar și numai o privire plină de compasiune îl va liniști și îl va întări pe copilul încercat și ispitit.SEv 209.1

Domnul Isus îl invită pe fiecare fiu rătăcitor, spunându-i: “Fiule, dă-Mi inima ta”. (Proverbe 23, 26.) “‘Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și vă voi ierta abaterile’.— ‘Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul, Dumnezeul nostru’”. (Ieremia 3, 22.) Tinerii nu pot fi cu adevărat fericiți fără dragostea lui Isus. El așteaptă cu o duioșie plină de milă să asculte mărturisirile celor îndărătnici și să accepte pocăința lor. El așteaptă să vadă un semn de mulțumire din partea lor, așa cum o mamă așteaptă să vadă zâmbetul de recunoștință pe chipul copilașului ei iubit. Marele Dumnezeu ne învață să-L numim Tatăl nostru. El dorește ca noi să înțelegem cât de duios și de arzător este dorul inimii Sale după noi, atunci când trecem prin încercări și ispite. “Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El”. (Psalmii 103, 13.) Mai repede ar putea o mamă să-și uite copilul decât ar putea Dumnezeu să uite un singur suflet care se încrede în El.SEv 209.2