Supunerea față de voia lui Dumnezeu

Când ne rugăm pentru bolnavi, ar trebui să ne amintim că “nu știm cum trebuie să ne rugăm”. (Romani 8, 26.) Noi nu știm dacă binecuvântarea pe care o dorim va fi lucrul cel mai bun sau nu. Prin urmare, rugăciunile noastre trebuie să conțină acest gând: “Doamne, Tu știi fiecare taină a sufletului. Tu cunoști bine aceste persoane. Domnul Isus, Mijlocitorul lor, și-a dat viața pentru ele. Iubirea Sa pentru ele este mai mare decât va putea fi vreodată iubirea noastră. Prin urmare, dacă este spre slava Ta și spre binele celor suferinzi, noi Îți cerem, în Numele lui Isus, ca ele să fie vindecate. Dacă nu va fi voia Ta ca ele să fie vindecate, noi Îți cerem ca harul Tău să le aducă mângâiere și prezența Ta să le susțină în suferințele lor”.SEv 217.2

Dumnezeu știe sfârșitul de la început. El cunoaște bine inima fiecărui om. El cunoaște fiecare taină a sufletului. El știe dacă aceia pentru care se înalță rugăciunea vor fi sau nu vor fi în stare să suporte încercările care vor veni asupra lor, dacă ar trăi. El știe dacă viața lor va fi o binecuvântare sau un blestem pentru ei înșiși și pentru lume. Acesta este un motiv datorită căruia, în timp ce înălțăm cererile noastre cu stăruință, trebuie să spunem: “Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta”. (Luca 22, 42.) În grădina Ghetsemani, Domnul Isus a adăugat aceste cuvinte care exprimă supunerea față de înțelepciunea și voia lui Dumnezeu, când S-a rugat: “Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta!” (Matei 26, 39.) Dacă aceste cuvinte au fost potrivite pentru Fiul lui Dumnezeu, cu cât mai potrivite sunt ele pe buzele unor muritori, limitați și supuși greșelii!SEv 218.1

Se cuvine să-I încredințăm Înțeleptului nostru Tată ceresc dorințele noastre și apoi, cu o încredere deplină, să lăsăm totul în grija Sa. Noi știm că, dacă Îi cerem ceva în acord cu voia Sa, Dumnezeu ne răspunde. Dar nu este bine să ne prezentăm cererile cu insistență, fără să manifestăm un spirit de supunere. Rugăciunile noastre nu trebuie să ia forma unei porunci, ci pe aceea a unei mijlociri.SEv 218.2

Există situații în care Dumnezeu lucrează în mod hotărât pentru refacerea sănătății, prin puterea Sa divină. Dar nu toți bolnavii sunt vindecați. Mulți sunt lăsați să adoarmă în Isus. Pe insula Patmos, Ioan a fost îndemnat să scrie: “‘Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!’ — ‘Da’, zice Duhul, ‘ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!’” (Apocalipsa 14, 13.) Din aceste cuvinte, înțelegem că, dacă o persoană nu este vindecată, nu trebuie să fie judecată ca fiind lipsită de credință, din acest motiv.SEv 218.3

Toți dorim un răspuns imediat și direct la rugăciunile noastre și, atunci când răspunsul întârzie sau vine într-o formă neașteptată, suntem ispitiți să ne descurajăm. Dar Dumnezeu este prea înțelept și prea bun ca să ne răspundă întotdeauna la rugăciuni exact în momentul și exact în felul în care dorim noi. El va face pentru noi mai mult și mai bine decât să aducă la îndeplinire toate dorințele noastre. și pentru că ne putem încrede în înțelepciunea și iubirea Sa, nu ar trebui să-I cerem să cedeze în fața voinței noastre, ci să căutăm să ne integrăm în planul Său și să îl aducem la îndeplinire. Dorințele și interesele noastre trebuie să se piardă în voința Sa.SEv 219.1

Aceste experiențe care pun la încercare credința sunt pentru binele nostru. Prin ele, se dovedește în mod evident dacă avem o credință sinceră și adevărată, care se bazează doar pe Cuvântul lui Dumnezeu, sau dacă avem o credință nesigură și schimbătoare, care depinde de circumstanțe. Trebuie să lăsăm ca răbdarea să-și aducă la îndeplinire lucrarea ei desăvârșită, amintindu-ne că în Sfintele Scripturi sunt făgăduințe prețioase pentru aceia care așteaptă intervenția Domnului.SEv 219.2

Nu toți înțeleg aceste principii. Mulți dintre cei care cer mila vindecătoare a Domnului cred că, dacă nu primesc un răspuns direct și imediat la rugăciunile lor, credința lor este deficitară. Din acest motiv, cei care sunt slăbiți de boală au nevoie să fie sfătuiți cu înțelepciune, ca să poată acționa prevăzător. Ei nu trebuie să-și desconsidere datoria față de prietenii lor, care ar putea să le supraviețuiască, sau să neglijeze folosirea mijloacelor naturale de refacere a sănătății.SEv 219.3

Adesea, există pericolul de a greși în această privință. Crezând că vor fi vindecați ca răspuns la rugăciune, unii se tem să facă orice ar putea să pară o lipsă de credință. Dar ei nu trebuie să neglijeze să-și pună toate lucrurile în ordine, așa cum ar dori să fie, dacă ar urma să moară. De asemenea, nu ar trebui să se teamă să exprime cuvintele de încurajare sau de sfătuire, pe care ar dori să le spună celor dragi în clipa despărțirii.SEv 219.4