Pericolul de a munci în exces

Când apostolii s-au întors din prima lor călătorie misionară, Mântuitorul le-a zis: “Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin”. (Marcu 6, 31.) Ei se dedicaseră cu tot sufletul în lucrarea pentru oameni, iar aceasta le epuizase puterile fizice și mintale. Era datoria lor să se odihnească.SEv 243.1

Cuvintele pline de milă ale lui Hristos le sunt adresate astăzi lucrătorilor Săi tot la fel de sigur ca ucenicilor Săi. “Veniți singuri la o parte … și odihniți-vă puțin”, le spune El acelora care sunt obosiți și împovărați. Nu este înțelept să fii întotdeauna sub presiunea muncii și a agitației, chiar și atunci când slujești nevoilor spirituale ale oamenilor, pentru că în felul acesta evlavia personală este neglijată, iar capacitățile minții și ale sufletului sunt suprasolicitate. Este adevărat că de la slujitorii lui Hristos se cere renunțare la sine și trebuie făcute sacrificii, dar Dumnezeu dorește ca toți să studieze legile sănătății și să-și folosească rațiunea când lucrează pentru El, pentru a-și păstra viața pe care le-a dat-o.SEv 243.2

Deși Domnul Isus ar fi putut face minuni și le-a dat ucenicilor puterea de a face minuni, El le-a poruncit slujitorilor Săi obosiți să meargă deoparte într-o zonă liniștită și să se odihnească. Atunci când a spus că secerișul este mare, iar lucrătorii sunt puțini, Isus nu le-a spus ucenicilor Săi că este necesară o muncă neîntreruptă, ci a zis: “Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui”. (Matei 9, 38.) Dumnezeu i-a rânduit fiecărui om o lucrare individuală, în conformitate cu abilitatea lui, și nu vrea ca un mic număr de lucrători să fie împovărați de responsabilități, în timp ce alții nu au nici o răspundere și nici o muncă de făcut pentru suflete.SEv 243.3

Slujitorii lui Hristos nu trebuie să-și trateze cu indiferență propria sănătate. Nimeni să nu lucreze până la epuizare, descalificându-se în felul acesta pentru un efort viitor. Nu încercați să aglomerați într-o zi munca pentru două zile. În cele din urmă, se va constata că aceia care lucrează atent și cu înțelepciune vor realiza tot așa de mult ca aceia care și-au folosit puterea fizică și intelectuală în așa fel, încât nu le-a mai rămas nici o rezervă de energie pentru timpul de criză.SEv 244.1

Lucrarea lui Dumnezeu este mondială, ea cere fiecare iotă și fiecare frântură din capacitatea și puterea pe care le avem. Există pericolul ca, atunci când văd că recolta este gata pentru seceriș, lucrătorii Săi să-și suprasolicite puterile, dar Domnul nu le cere aceasta. După ce au făcut tot ce au putut mai bine, slujitorii Săi pot spune: Secerișul este într-adevăr mare, iar lucrătorii sunt puțini, dar Dumnezeu “știe din ce suntem făcuți, Își aduce aminte că suntem țărână”. (Psalmii 103, 14.)SEv 244.2

La fiecare pas se manifestă necumpătare în ce privește mâncarea, băutura, munca și aproape orice alt domeniu. Cei care fac eforturi mari pentru a realiza așa de mult într-un timp dat și continuă să lucreze, chiar dacă judecata lor le spune că ar trebui să se odihnească, nu sunt niciodată în câștig. Ei consumă o putere de care vor avea nevoie în viitor. Dacă le va fi necesară energia pe care au folosit-o așa de neglijent, ei vor da greș, deoarece le va lipsi. Puterea fizică este epuizată, iar cea intelectuală este indisponibilă. Ei sunt într-un timp de criză, dar resursele lor sunt deja consumate.SEv 244.3

Fiecare zi își are datoriile și responsabilitățile ei, dar munca de mâine nu trebuie să fie făcută în orele zilei de astăzi. Dumnezeu este milos, plin de compasiune și înțelegător în cerințele Sale. El nu ne cere să lucrăm într-o manieră care va conduce la pierderea sănătății sau la slăbirea capacităților intelectuale. El nu dorește să lucrăm sub presiune și suprasolicitare, până apare epuizarea și tulburarea nervilor.SEv 244.4

Este necesar ca lucrătorii aleși ai lui Dumnezeu să respecte porunca de a se retrage deoparte și de a se odihni. Multe vieți valoroase au fost sacrificate din cauza unei desconsiderări a acestei porunci. Dacă și-ar fi dat seama, înainte de a fi prea târziu, că au nevoie de odihnă, unii ar fi putut fi cu noi astăzi, ca să ajute la înaintarea lucrării atât acasă, cât și în țări străine. Ei au văzut că ogorul este prea mare și că este nevoie de lucrători și au considerat că trebuie să meargă până la capăt cu orice preț. Când natura lor fizică a protestat, ei nu i-au dat nici o atenție, ci și-au dublat munca pe care trebuiau să o facă, iar Dumnezeu i-a depus în mormânt, ca să se odihnească până când ultima trâmbiță va suna chemarea celor neprihăniți la nemurire.SEv 245.1

Când un lucrător a trecut printr-o perioadă de activitate intensă, fiind supus presiunilor și grijilor, și este suprasolicitat atât fizic, cât și mintal, el trebuie să se retragă și să se odihnească un timp, nu pentru satisfacția egoistă, ci pentru a fi mai bine pregătit să-și îndeplinească îndatoririle viitoare. Noi avem un vrăjmaș vigilent, care ne urmărește fără încetare și este gata să profite de orice slăbiciune care ar putea contribui la succesul ispitelor lui. Când mintea este suprasolicitată și trupul este slăbit, el atacă sufletul cu ispitele lui cele mai nemiloase. Lucrătorul să-și administreze puterea cu atenție, iar când este obosit de muncă, să se retragă și să intre în comuniune cu Isus.SEv 245.2

Nu le spun aceasta celor care sunt obosiți din fire, acelora care cred că poartă poveri mai grele ca oricine altcineva. Cei care nu lucrează nu au nevoie de nici o odihnă. Există întotdeauna unii care își cruță puterile și sunt incapabili să-și poarte partea lor de răspundere. Ei pot să vorbească despre poveri mari și zdrobitoare, dar nu știu ce înseamnă a le purta. Lucrarea lor aduce doar rezultate slabe.SEv 246.1

Domnul Hristos le-a adresat cuvintele Sale pline de duioșie acelora care au ajuns istoviți în slujba Sa, nu acelora care s-au cruțat întotdeauna pe ei înșiși. Iar astăzi, celor care renunță la ei înșiși, celor care lucrează folosindu-și capacitatea până la maximum, care sunt tulburați pentru că nu pot face mai mult și care, datorită zelului lor, trec dincolo de propriile puteri, Mântuitorul le spune: “Veniți singuri la o parte … și odihniți-vă puțin”.SEv 246.2

*****

Toți cei care se află sub îndrumarea lui Dumnezeu trebuie să dezvăluie o viață care nu este în armonie cu lumea, cu obiceiurile și practicile ei, și fiecare trebuie să aibă o experiență personală în ce privește cunoașterea voinței lui Dumnezeu…. El ne îndeamnă: “Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu”. (Psalmii 46, 10.) Numai aici poate fi găsită adevărata odihnă. Aceasta este pregătirea eficientă a tuturor celor ce lucrează pentru Dumnezeu. În mijlocul mulțimii grăbite și în mijlocul presiunii activităților intense ale vieții, sufletul care este înviorat în felul acesta va fi înconjurat de o atmosferă de lumină și pace. Viața va răspândi un parfum plăcut și va da pe față o putere divină, ce va ajunge la inima oamenilor. — The Desire of Ages, 246.SEv 246.3