Necredința și îndoiala

Credința acceptă Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind adevărat, fără a cere să înțeleagă semnificația experiențelor dificile care vin. Dar mulți au o credință mică. Ei se tem în permanență și își imaginează necazuri. Ei sunt înconjurați zi de zi de dovezile iubirii lui Dumnezeu și se bucură de bunătățile providenței Sale, dar trec cu vederea toate aceste binecuvântări. Iar dificultățile pe care le întâmpină, în loc să-i conducă la Dumnezeu, îi despart de El, producându-le neliniște și nemulțumire.SEv 261.2

Oare fac ei bine când sunt așa de necredincioși? Isus este prietenul lor. Tot Cerul este interesat de binele lor, iar ei se tem și protestează, întristându-L pe Duhul Sfânt. Noi trebuie să credem nu pentru că vedem sau simțim că Dumnezeu ne aude. Noi trebuie să ne încredem în făgăduințele Sale. Când venim la El cu credință, trebuie să credem că fiecare rugăciune ajunge la inima lui Hristos. După ce am cerut binecuvântarea Sa, trebuie să credem că o primim și să-I mulțumim că o avem. Apoi, să începem să ne îndeplinim îndatoririle, cu siguranța că binecuvântarea ne va fi trimisă atunci când avem cea mai mare nevoie de ea. Dacă am învățat să procedăm astfel, vom ști că rugăciunile noastre primesc răspuns. Dumnezeu va face pentru noi “nespus mai mult decât cerem sau decât gândim noi”, “potrivit cu bogăția slavei Sale”, “după lucrarea puterii tăriei Lui”. (Efeseni 3, 20.16.19.)SEv 261.3

Adesea, viața creștinului este plină de pericole, iar datoria i se pare greu de îndeplinit. El își imaginează o ruină iminentă în față și sclavie și moarte înapoi. Totuși vocea lui Dumnezeu îi spune cu claritate: Mergeți înainte. Să ne supunem poruncii, chiar dacă privirile noastre nu pot pătrunde întunericul. Obstacolele care împiedică progresul nostru nu vor dispărea niciodată din fața unei persoane care stă pe loc, plină de îndoială. Cei care amână ascultarea până când toate incertitudinile vor dispărea și până când nu va mai fi nici un risc de a da greș sau de a fi biruiți nu vor asculta niciodată. Credința privește dincolo de dificultăți și se bazează pe ceea ce nu se vede, chiar pe Cel ce este Atotputernic, prin urmare ea nu poate fi înfrântă. Acești lucrători să-și mențină încrederea cu fermitate, de la început până la sfârșit, aducându-și aminte că lumina adevărului lui Dumnezeu trebuie să strălucească în mijlocul întunericului care învăluie lumea noastră.SEv 262.1

În slujba lui Dumnezeu nu există nimic care să producă descurajare. Credința lucrătorului consacrat trebuie să reziste la fiecare încercare la care este supusă. Dumnezeu poate și dorește să le ofere slujitorilor Săi toată puterea de care au nevoie și să le dea înțelepciunea necesară în diferitele situații în care se află. Dumnezeu va face mai mult decât cele mai înalte așteptări ale celor care își pun încrederea în El.SEv 262.2

Domnul Isus nu ne cere să-L urmăm, pentru ca după aceea să ne părăsească. Dacă ne consacrăm viața în slujba Sa, nu vom fi niciodată într-o situație pentru care Dumnezeu nu a prevăzut dinainte resursele necesare. Oricare ar fi situația în care ne aflăm, noi avem un Sfătuitor sigur. Oricare ar fi necazul nostru, întristarea sau însingurarea, noi avem un Prieten plin de simpatie. Dacă greșim din neștiință, Domnul Hristos nu ne părăsește. Vocea Sa, distinctă și clară, este auzită spunând: “Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14, 6.) “Căci el va izbăvi pe săracul care strigă și pe nenorocitul care n-are ajutor”. (Psalmii 72, 12.)SEv 263.1

“Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine”. (Isaia 25, 3.) Brațul Celui Atotputernic este întins pentru a ne călăuzi înainte și tot înainte. Domnul spune: Mergeți înainte. Eu vă voi trimite ajutor. Însuși faptul că voi cereți aduce slavă Numelui Meu și veți primi. Cei care urmăresc să vadă când dați greș vor vedea totuși Cuvântul Meu triumfând glorios. “Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi”. (Matei 21, 22.)SEv 263.2

*****

Dumnezeu nu va îngădui niciodată ca lumea să fie lipsită de oameni capabili să deosebească binele de rău, neprihănirea de nelegiuire. El are oameni pe care i-a rânduit să stea în prima linie de bătaie în timpuri de criză.SEv 263.3