Un timp al răspunderii și al privilegiului

Timpul în care ne aflăm este un timp în care beneficiem de un privilegiu solemn și avem o răspundere sfântă. Dacă slujitorii lui Dumnezeu își îndeplinesc cu credincioșie răspunderea care le-a fost încredințată, când Domnul va spune: “Dă-ți socoteala de isprăvnicia ta” (Luca 16, 2), răsplata lor va fi mare. Truda serioasă, munca neegoistă și efortul răbdător și perseverent vor fi răsplătite din abundență. Domnul Isus va spune: “Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu”. (Ioan 15, 15.) Aprobarea Domnului nu este acordată datorită măreției lucrării realizate, ci datorită credincioșiei manifestate în tot ce s-a făcut. Nu rezultatele pe care le realizăm sunt importante în ochii lui Dumnezeu, ci motivele pentru care acționăm. Dumnezeu prețuiește mai presus de toate bunătatea și credincioșia.SEv 267.1

Îi îndemn fierbinte pe vestitorii Evangheliei lui Hristos să nu se descurajeze niciodată, să nu-l privească niciodată pe păcătosul cel mai împietrit ca și cum ar fi dincolo de limitele harului lui Dumnezeu. Acela care schimbă inima oamenilor așa cum sunt schimbate cursurile unor râuri poate aduce la Hristos chiar și sufletul cel mai împietrit de păcat. Oare există ceva prea greu de făcut pentru Dumnezeu? “Cuvântul Meu”, declară El, “nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele”. (Isaia 55, 11.)SEv 267.2

Cei care se străduiesc să consolideze lucrarea lui Dumnezeu în teritorii noi vor constata adesea că au o mare nevoie de facilități mai bune. Lucrarea lor va părea că este împiedicată din cauza lipsei acestor facilități, dar să nu-și piardă credința și curajul. Adesea, ei sunt nevoiți să meargă până la limita resurselor. Uneori, ar putea să pară că nu mai pot înainta deloc. Dar, dacă se roagă și lucrează cu credință, Dumnezeu va răspunde la cererile lor, trimițându-le mijloacele necesare pentru progresul lucrării. Când se vor ivi dificultățile, ei se vor întreba cum vor aduce la îndeplinire ceea ce trebuie făcut. Uneori, viitorul va părea foarte întunecat. Dar lucrătorii trebuie să vină înaintea lui Dumnezeu cu făgăduințele pe care le-a făcut El și să-I mulțumească pentru ce a realizat El. Apoi, li se va deschide calea, iar ei vor fi întăriți pentru îndatoririle prezente.SEv 267.3

*****

Puțini înțeleg semnificația cuvintelor pe care le spune Luca despre apostolul Pavel, afirmând că, atunci când i-a văzut pe frații lui, Pavel “a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat”. (Faptele Apostolilor 28, 13.) În mijlocul grupului de credincioși care plângeau, plini de simpatie, fără să le fie rușine de lanțurile lui, apostolul Îl lăuda pe Dumnezeu cu voce tare. Viața lui de creștin fusese o succesiune de încercări, de suferințe și dezamăgiri, dar în acel ceas a simțit că este răsplătit din abundență. El a continuat să meargă pe calea lui cu un pas mai ferm și cu o inimă plină de bucurie. El nu se plângea de trecut și nici nu se temea de viitor. El știa că îl așteptau lanțuri și suferințe, dar știa, de asemenea, că reușise să elibereze suflete din lanțuri infinit mai cumplite și se bucura în mijlocul suferințelor pe care le îndura pentru Hristos. — The Acts of the Apostles, 449.SEv 268.1