Economia în lucrarea misionară

Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să lucreze cu inteligență, cumpătare și umilință. Unii își asumă o lucrare prea mare și, prin aceasta, realizează puțin. Eforturile noastre trebuie să fie mai concentrate. Fiecare acțiune să fie puternică. Să gândim bine, pentru a discerne cele mai bune căi și mijloace de a ajunge la inima oamenilor de lângă noi. În efortul nostru de a lucra în zonele mai îndepărtate, adesea lăsăm să ne scape ocaziile favorabile aflate în apropierea noastră. În felul acesta, timpul și mijloacele se pierd în ambele locuri.SEv 458.1

Misionarii noștri trebuie să învețe să facă economie. Cel mai mare rezervor, chiar dacă este alimentat de izvoare abundente și inepuizabile, nu va reuși să împlinească întreaga cerere, dacă există scurgeri care îl secătuiesc. Să nu se lase la dispoziția unei singure persoane să decidă dacă un anumit teritoriu va merita sau nu eforturi mari. Dacă organizează lucrarea dintr-un teritoriu în așa fel încât să necesite cheltuieli mari, lucrătorii vor împiedica pătrunderea în alte teritorii importante, care probabil că ar merita mai mult efortul depus.SEv 458.2

Lucrătorii mai tineri trebuie să se mulțumească să-și desfășoare activitatea printre oameni încet și sigur, urmând sfaturile celor care au mai multă experiență. Ideile multora sunt prea înalte. O manieră mai umilă de a lucra ar dovedi că aduce rezultate bune. Este încurajator să-i vedem pe tineri mergând în câmpul misionar și investindu-și tot zelul în lucrare, dar ei nu trebuie lăsați să se organizeze singuri și să împovăreze lucrarea lui Dumnezeu cu datorii. Toți trebuie să se străduiască, printr-o administrare înțeleaptă și o muncă stăruitoare, să adune suficient încât să-și plătească propriile cheltuieli. Să se organizeze în așa fel, încât lucrarea să devină capabilă de a se susține singură și să-i învețe pe credincioși să nu depindă de alții.SEv 458.3

Pastorii noștri să nu considere că au dreptul să plătească sume mari de bani pentru închirierea unor săli publice în vederea adunărilor, dacă nu simt răspunderea de a fructifica interesul câștigat printr-o lucrare personală. Rezultatele sunt prea nesigure ca să merite investirea imediată a mijloacelor financiare. Dacă bisericile și sălile publice sunt dispuse să-i primească pe lucrători și există dorința de a asculta adevărul, ei trebuie să folosească ocazia și să facă tot ce pot mai bine, dar nu este înțelept ca o singură persoană să acționeze vehement, ca și când ar avea vreun mare talent sau ca și când ar fi un Moody sau un Sankey, și să facă risipă de bani.SEv 459.1

Când trimitem misionari în țările străine, trebuie să-i alegem pe oamenii care știu cum să facă economie, care nu au familii numeroase și, înțelegând scurtimea timpului și marea lucrare ce urmează a fi realizată, se vor feri pe cât posibil de a se ocupa cu orice altă activitate care le-ar putea abate atenția de la marea lor lucrare. Dacă soția pastorului este consacrată și este eliberată de alte răspunderi, ea poate sta alături de soțul ei și poate realiza tot așa de mult ca el. Noi dorim să avem misionari în adevăratul sens al cuvântului, care vor lăsa deoparte orice considerente egoiste, vor pune pe primul loc lucrarea lui Dumnezeu și, lucrând cu singurul scop de a-L slăvi pe Dumnezeu, vor fi gata în orice clipă să meargă acolo unde îi îndeamnă El și să lucreze cu toată puterea pentru a răspândi cunoașterea adevărului. Atât în lucrarea pastorală, cât și în lucrarea misionară, este nevoie de oameni ale căror soții Îl iubesc pe Dumnezeu și se tem de El și care pot să-i ajute pe soții lor.SEv 459.2

Lucrătorii noștri trebuie să se obișnuiască să facă economie nu numai în eforturile pentru înaintarea cauzei adevărului, ci și în ce privește cheltuielile casei lor. Ei trebuie să se stabilească acolo unde familia lor poate fi întreținută cu cheltuiala cea mai mică posibilă. Donațiile și moștenirile nu vin în biserica noastră așa cum vin în alte denominațiuni, iar cei care nu s-au educat să trăiască în limitele veniturilor lor vor trebui cu siguranță să învețe sau să se angajeze în alte meserii. Obiceiul îngăduinței de sine sau lipsa de tact și îndemânare din partea soției și mamei pot duce la o epuizare continuă a bugetului și totuși este posibil ca ea să creadă că face tot ce poate mai bine, pentru că nu a învățat niciodată să-și limiteze dorințele sau dorințele copiilor ei și nu a deprins niciodată abilitatea și tactul în treburile gospodărești. Iată de ce o familie ar putea să ceară pentru întreținerea ei o sumă de două ori mai mare decât ar fi suficientă pentru o altă familie de aceeași mărime.SEv 459.3

Toți trebuie să învețe cum să țină evidența banilor. Unii neglijează această lucrare ca fiind neesențială, dar este o greșeală. Toate cheltuielile trebuie să fie notate cu acuratețe. Mulți dintre lucrătorii noștri vor trebui să învețe să procedeze astfel.SEv 460.1

Domnul nu este mulțumit de lipsa actuală de ordine și acuratețe a celor care se ocupă de treburile financiare ale lucrării Sale. Chiar și în adunările administrative ale conferinței, s-ar putea economisi mult timp și ar putea fi evitate multe greșeli printr-o atenție și o punctualitate mai mare. Tot ce are legătură cu lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie făcut într-o manieră aproape desăvârșită, atât cât pot face mințile și mâinile omenești.SEv 460.2

*****

În calitate de împreună lucrători cu Dumnezeu, trebuie să fiți într-o relație apropiată. Lecțiile iubirii, ale încrederii și ale respectului reciproc să fie prezentate atât la amvon, cât și în afara lui. Voi trebuie să trăiți ce îi învățați pe alții. Aduceți-vă aminte că noii convertiți privesc la voi pentru a primi un exemplu.SEv 460.3

Unii dintre cei pentru care lucrați vor dori ca lucrarea să fie făcută în conformitate cu părerile lor, crezând că sunt cele mai bune, dar, dacă veți avea spiritul și blândețea lui Hristos, dacă veți arăta respect și vă veți iubi unii pe alții, Dumnezeu vă va face în stare să îndepliniți lucrarea într-o manieră care va fi pe placul Său. Lucrați pentru propriul suflet până când eul va fi supus, până când Domnul Hristos va recunoaște în voi chipul Său. Aceasta va fi lecția cea mai impresionantă pe care le-o puteți da celor pe care îi educați.SEv 461.1

Îndeosebi în teritoriile din străinătate, lucrarea nu poate fi adusă la îndeplinire fără planuri bine gândite. Deși trebuie să vă străduiți să lucrați în armonie cu instrucțiunile celor aflați în conducerea bisericii, vor apărea multe circumstanțe neprevăzute pentru care ei nu au putut face nici un fel de pregătiri. Cei care se află pe câmpul de luptă trebuie să îndrăznească și să-și asume unele riscuri. Vor fi situații de criză în care este necesară o acțiune promptă.SEv 461.2

Când se deschid centre misionare în țările străine, este deosebit de important ca lucrarea să înceapă bine. Lucrătorii să fie atenți să nu limiteze lucrarea prin planuri înguste. Deși starea vistieriei necesită economie, există pericolul de a face o economie care va duce mai degrabă la pierdere decât la câștig. Acest lucru s-a întâmplat realmente în cazul unora dintre centrele noastre misionare, unde lucrătorii și-au folosit aproape toate puterile pentru a plănui cum să se descurce în maniera cea mai puțin costisitoare. Dacă ar fi existat o administrare diferită, s-ar fi realizat cu mult mai mult, iar din vistierie ar fi fost luați mult mai puțini bani.SEv 461.3

În teritoriile noi, dezvoltarea noastră a fost lentă, deoarece adevărurile speciale pe care le prezentăm nu sunt populare pentru cei din lume. Păzirea Sabatului zilei a șaptea este o cruce grea pentru toți cei care acceptă adevărul. Mulți dintre cei care pot înțelege că doctrinele noastre sunt susținute de Sfintele Scripturi evită să le accepte, pentru că nu doresc să fie deosebiți de ceilalți sau pentru că, prin respectarea adevărului, ar ajunge să fie lipsiți de mijloacele lor de întreținere. De aceea, este nevoie de multă înțelepciune pentru a plănui cum să le vestim oamenilor adevărul.SEv 462.1

În unele locuri, lucrarea trebuie să înceapă într-o manieră limitată și să înainteze lent. Aceasta este tot ce pot face lucrătorii. Dar în multe situații ar putea să fie făcut un efort mai vast și decisiv încă de la început și ar fi rezultate bune. Lucrarea din Anglia ar fi putut fi mult mai avansată decât este acum, dacă frații noștri nu ar fi încercat să lucreze la început într-o manieră așa de puțin costisitoare. Dacă ar fi închiriat săli bune și ar fi condus lucrarea știind că avem niște adevăruri mari, care vor fi în mod sigur biruitoare, ei ar fi avut un succes mai mare. Dumnezeu dorea ca lucrarea să înceapă în așa fel, încât primele impresii să fie cele mai bune cu putință.SEv 462.2

Aveți grijă să mențineți înaltul caracter al lucrării misionare. Toți cei implicați în activitatea centrelor noastre misionare, atât bărbați, cât și femei, să se întrebe fără încetare: “Ce sunt eu? Și ce ar trebui să fiu și să fac?” Fiecare să-și aducă aminte că nu le poate oferi altora ceva ce el însuși nu deține, prin urmare, să nu fie delăsător și mulțumit cu obiceiurile și căile lui, fără a căuta să facă nici o schimbare spre mai bine. Apostolul Pavel spune: “Alerg spre țintă”. (Filipeni 3, 14.) Dacă dorim să ne desăvârșim un caracter echilibrat, trebuie să aibă loc o reformă continuă și o dezvoltare neîncetată.SEv 462.3

*****

Domnul vrea să aibă oameni care înțeleg măreția lucrării și principiile care s-au împletit cu ea încă de la început. El nu dorește ca ordinea lumească să intervină pentru a modela lucrarea, orientând-o în direcții întru totul diferite de acelea pe care le-a trasat El pentru poporul său. Lucrarea trebuie să poarte caracterul Autorului ei. — Testimonies for the Church 7:209.SEv 463.1

*****

Când puneți bazele lucrării în locuri noi, faceți economie pe toate căile posibile. Adunați rămășițele, ca să nu se piardă nimic. Lucrarea de salvare a sufletelor trebuie să fie îndeplinită în modul pe care l-a evidențiat Domnul Hristos. El declară: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze”. (Matei 16, 24.) Noi putem fi ucenicii Săi numai dacă ascultăm de aceste cuvinte. Ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ și diferitele ramuri ale lucrării lui Dumnezeu trebuie să fie dezvoltate cu mult mai mult sacrificiu de sine decât s-a manifestat până acum. — Idem, 7:239, 240.SEv 463.2