Considerație pentru cei care poartă răspunderi

Mulți au purtat așa de puține răspunderi și, prin urmare, au întâmpinat așa de puține suferințe reale, s-au confruntat cu așa de puține dificultăți și au suferit așa de puțin pentru alții, încât nu sunt în stare să înțeleagă lucrarea unui adevărat purtător de poveri. Ei nu sunt mai capabili să aprecieze responsabilitățile lui decât este capabil un copil să înțeleagă grija și truda părintelui său împovărat. Copilul se poate mira de temerile și de îngrijorările tatălui său. Ele i se par inutile. Dar, după ce în viața lui se vor adăuga ani de experiență, când el însuși va ajunge să poarte poverile vieții, va privi înapoi la viața tatălui său și va pricepe lucrurile care odată i-au fost așa de neînțelese. Experiențele amare îl vor face să cunoască mai mult.SEv 473.3

Lucrarea multor purtători de poveri nu este înțeleasă, munca lor nu este apreciată, până când moartea îi răpune. Când preiau poverile pe care le-au lăsat ei și se confruntă cu dificultățile pe care le-au întâlnit ei, cei în cauză ajung să înțeleagă modul în care credința și curajul lor au fost puse la încercare. Atunci, greșelile pe care deseori au fost așa de grăbiți să le critice sunt trecute cu vederea. Experiența îi învață ce înseamnă simpatia. Dumnezeu îngăduie ca oamenii să fie așezați în poziții de răspundere. Când greșesc, El are autoritatea de a-i corecta sau de a-i înlătura. Trebuie să fim atenți să nu ne asumăm lucrarea de a judeca lucrurile care Îi aparțin lui Dumnezeu….SEv 474.1

Mântuitorul ne avertizează: “Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura”. (Matei 7, 1.2.) Aduceți-vă aminte că în curând raportul vieții voastre va fi cercetat de Dumnezeu. De asemenea, amintiți-vă că El a spus: “Omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți … fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri”. (Romani 2, 1.)SEv 474.2