Pavel, apostolul neamurilor

Cel mai remarcabil dintre oamenii chemați să predice Evanghelia lui Hristos a fost apostolul Pavel. El este un exemplu pentru fiecare pastor în ce privește loialitatea, devotamentul și efortul neobosit. Experiențele și învățăturile lui în legătură cu sfințenia lucrării de păstorire sunt o sursă de ajutor și inspirație pentru toți cei angajați în slujba Evangheliei.SEv 58.1

Înainte de convertirea sa, Pavel a fost un persecutor aprig al urmașilor lui Hristos. Dar, când se afla la porțile Damascului, a auzit o voce care i-a vorbit, o lumină cerească a strălucit în sufletul lui și Domnul Hristos cel crucificat i S-a descoperit, schimbând întregul curs al vieții lui. Din acel moment, dragostea pentru Domnul slavei, pe care Îl persecutase necruțător în persoana sfinților Săi, a devenit mai importantă ca orice. Apostolului Pavel i s-a încredințat misiunea de a face cunoscută “taina” care fusese “ținută ascunsă timp de veacuri”. (Romani 16, 25.) “El este un vas pe care l-am ales”, i-a spus Îngerul lui Anania, “ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înainte fiilor lui Israel”. (Faptele Apostolilor 9, 15.)SEv 58.2

Pe tot parcursul timpului său îndelungat de slujire, Pavel nu a șovăit niciodată în ce privește supunerea față de Mântuitorul său. “Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă”, le scria el filipenilor, “dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”. (Filipeni 3, 13.14.)SEv 58.3

Viața apostolului Pavel a fost caracterizată de o activitate intensă și de o mare diversitate. El a călătorit din oraș în oraș și din sat în sat, vestind crucea lui Hristos, câștigând suflete pentru Evanghelie și întemeind biserici. Aceste biserici au beneficiat de o grijă continuă din partea lui, iar apostolul Pavel le-a scris multe epistole cu învățături. Uneori a lucrat, practicându-și meseria pentru a câștiga pâinea zilnică. Dar, în ciuda faptului că a trăit o viață plină de activitate, nu a pierdut niciodată din vedere marele său scop — să înainteze fără șovăire spre ținta înaltei sale chemări.SEv 58.4

Apostolul Pavel ducea cu el pretutindeni atmosfera cerului. Toți cei care erau asociați cu el simțeau influența unității lui cu Domnul Hristos. Faptul că propria viață exemplifica adevărul pe care îl proclama conferea o putere convingătoare lucrării sale de predicare. În aceasta constă puterea adevărului. Influența naturală și neconștientizată a unei vieți sfinte constituie cea mai convingătoare predică în favoarea creștinismului. Argumentele, chiar și atunci când sunt incontestabile, pot provoca doar opoziție, dar un exemplu evlavios are o putere întru totul irezistibilă.SEv 59.1

Inima apostolului ardea de dragoste față de păcătoși. El și-a investit toate energiile în lucrarea de câștigare a sufletelor. Niciodată nu a trăit un lucrător mai perseverent și mai altruist. Apostolul Pavel a prețuit binecuvântările primite ca fiind tot atâtea avantaje ce trebuiau folosite pentru binecuvântarea altora. El nu a pierdut nici o ocazie de a vorbi despre Mântuitorul sau de a-i ajuta pe cei ce treceau prin necazuri. Ori de câte ori putea găsi o audiență, el căuta să combată greșeala și să îndrepte pașii oamenilor pe calea neprihănirii.SEv 59.2

Pavel nu a uitat niciodată responsabilitatea pe care o avea în calitate de slujitor al lui Hristos sau faptul că, dacă s-ar fi pierdut suflete din cauza lipsei lui de credincioșie, Dumnezeu l-ar fi considerat răspunzător. “De aceea vă mărturisesc astăzi”, declara el, “că sunt curat de sângele tuturor”. (Faptele Apostolilor 20, 26.) Iar cu privire la Evanghelie, el spunea: “Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi, și sfătuim pe orice om, și învățăm pe orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om, desăvârșit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, și mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine”. (Coloseni 1, 25-29.)SEv 59.3

Aceste cuvinte pun înaintea slujitorilor lui Hristos un standard înalt. Totuși acest standard poate fi atins de toți cei care învață zilnic în școala lui Hristos, așezându-se sub conducerea Marelui Învățător. Puterea aflată la dispoziția lui Dumnezeu este nelimitată și, dacă se încrede în Domnul Hristos, pastorul care își simte marea nevoie spirituală poate fi sigur că va primi acel element care va fi o mireasmă de viață spre viață pentru ascultătorii lui.SEv 60.1

Scrierile apostolului Pavel arată că slujitorul Evangheliei ar trebui să fie un exemplu al adevărurilor pe care le prezintă, așa încât să nu dea “nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba să nu fie defăimată”. (2 Corinteni 6, 3.) El îi scria lui Tit următoarele: “Sfătuiește de asemenea pe tineri să fie cumpătați, și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune, în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine, și să nu poată să spună nimic rău de noi”. (Tit 2, 6-8.)SEv 60.2

În epistola sa către credincioșii corinteni, apostolul Pavel ne-a lăsat o descriere a propriei lucrări: “Ci, în toate privințele, arătăm că suntem niște vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temnițe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi, prin curăție, prin înțelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire și de apărare, pe care le dă neprihănirea, în slavă și în ocară, în vorbire de rău și în vorbire de bine. Suntem priviți ca niște înșelători, măcar că spunem adevărul, ca niște necunoscuți, măcar că suntem bine cunoscuți; ca unii care murim, și iată că trăim, ca niște pedepsiți, măcar că nu suntem omorâți, ca niște întristați, și totdeauna suntem veseli, ca niște săraci, și totuși îmbogățim pe mulți, ca neavând nimic, și totuși stăpânind toate lucrurile”. (2 Corinteni 6, 4-10.)SEv 60.3

Inima apostolului Pavel era plină de un simțământ profund și statornic al propriei responsabilități. El a lucrat într-o relație strânsă cu Acela care este izvorul dreptății, al milei și al adevărului. El se baza pe crucea lui Hristos, ca fiind singura lui garanție a succesului. În timp ce înainta cu perseverență, în ciuda ostilității lumii și a împotrivirii vrăjmașilor lui, iubirea Mântuitorului era pentru apostolul Pavel o motivație puternică și continuă, care îl susținea în lupta cu eul și în conflictele cu răul.SEv 61.1

În aceste zile de pericol, biserica are nevoie de o armată de lucrători asemenea apostolului Pavel, care s-au pregătit să fie folositori, au o experiență profundă în domeniul spiritual și sunt plini de zel și seriozitate. Este nevoie de oameni sfințiți și cu spirit de sacrificiu, oameni curajoși și loiali, în a căror inimă s-a format chipul lui Hristos, “nădejdea slavei” (Coloseni 1, 27), și care să “predice Cuvântul” (vezi 2 Timotei 4, 2), cu buzele atinse de focul sfânt. Din cauza lipsei unor astfel de lucrători, lucrarea lui Dumnezeu slăbește, greșelile fatale întinează moralitatea asemenea unei otrăvi mortale și dezamăgesc speranțele unei mari părți din neamul omenesc.SEv 61.2

Cine va păși în față pentru a lua locul purtătorilor credincioși și istoviți ai stindardului, care își dau viața pentru cauza adevărului? Vor fi dispuși tinerii noștri să accepte răspunderea sfântă din mâna părinților lor? Se pregătesc ei să ocupe locurile rămase goale din pricina morții celor credincioși? Oare îndemnul apostolului va fi ascultat și oare va fi auzită chemarea la datorie, în mijlocul provocărilor egoismului și al ambiției, care îi amăgesc pe tineri?SEv 61.3