Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Slujitorii Evangheliei - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Necesitatea statorniciei

    În Epistola lui Pavel către Timotei sunt multe lecții pe care pastorul tânăr trebuie să le învețe. Bătrânul apostol l-a îndemnat pe lucrătorul mai tânăr să înțeleagă necesitatea statorniciei în credință. “Îți aduc aminte”, scria el, “să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mâinilor mele. Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință. Să nu-ți fie rușine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.”SEv 107.1

    Apostolul Pavel îl ruga stăruitor pe Timotei să-și aducă aminte că fusese chemat cu “o chemare sfântă” să propovăduiască puterea Aceluia care “a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie”, “al cărei propovăduitor și apostol”, declara el, “am fost pus eu și învățător al neamurilor. Și din pricina aceasta sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e rușine, căci știu în cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea”. (2 Timotei 1, 6-12.)SEv 107.2

    Indiferent de situația în care s-a aflat — în fața fariseilor încruntați sau a autorităților romane, în fața gloatei furioase din Listra sau în prezența păcătoșilor condamnați din închisoarea macedoneană, indiferent dacă s-a confruntat cu marinarii loviți de panică de pe vasul naufragiat sau a stat singur în fața lui Nero, pledând pentru propria viață, — apostolului Pavel nu i-a fost niciodată rușine de cauza pe care o susținea. Marele și unicul scop al vieții lui de creștin era să-I slujească Aceluia al cărui Nume îl tratase cândva cu dispreț și nici o împotrivire sau persecuție nu a fost în stare să-l abată de la acest scop. Credința lui, fortificată prin efort și curățită prin sacrificiu, îl susținea și îl întărea.SEv 107.3

    “Tu dar, copilul meu”, a continuat Pavel, “întărește-te în harul care este în Hristos Isus. Și ce-ai auzit de la mine, în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos”. (2 Timotei 2, 1-3.)SEv 108.1

    Adevăratul slujitor al lui Dumnezeu nu va evita greutățile sau responsabilitatea. Cel ce caută cu sinceritate puterea divină din Izvorul care nu seacă niciodată va primi puterea care îl va face în stare să întâmpine și să biruie orice ispită și să îndeplinească îndatoririle pe care Dumnezeu le așază asupra lui. Natura harului pe care îl primește el îi mărește capacitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu și pe Fiul Său. Sufletul lui este plin de o dorință fierbinte de a face o lucrare bună pentru Domnul. Și pe măsură ce înaintează pe calea credinței, el devine “puternic în harul care este în Hristos Isus”. Acest har îl face în stare să fie un martor credincios al lucrurilor pe care le-a auzit. El nu disprețuiește și nici nu neglijează cunoștința pe care a primit-o de la Dumnezeu, ci le încredințează această cunoștință unor oameni credincioși, care, la rândul lor, îi învață pe alții.SEv 108.2

    În această ultimă epistolă către Timotei, apostolul Pavel înalță în fața tânărului lucrător un ideal înalt, arătându-i îndatoririle care îi revin în calitate de slujitor al lui Hristos.SEv 108.3

    “Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat”, scria apostolul, “ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine, și care împarte drept Cuvântul adevărului”. “Fugi de poftele tinereții, și urmărește neprihănirea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Ferește-te de întrebările nebune și nefolositoare, căci știi că dau naștere la certuri. Și robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului”. (2 Timotei 2, 15.22-25.) — The Acts of the Apostles, 499-502.SEv 109.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents