Necesitatea unei consacrări mai profunde

Timpul în care trăim cere o eficiență mai mare și o consacrare mai profundă. Strig către Dumnezeu: Trimite soli plini de simțământul responsabilității, oameni în a căror inimă a fost răstignită egolatria ce stă la temelia tuturor păcatelor, oameni dispuși să se consacre fără nici o reținere în slujba lui Dumnezeu, al căror suflet este sensibil față de caracterul sfânt al lucrării și față de responsabilitatea chemării lor, oameni hotărâți să nu-I aducă lui Dumnezeu o jertfă schilodită, care nu-i costă nici efort, nici rugăciune.SEv 114.3

Odată, ducele de Wellington era prezent în mijlocul unei grupe de creștini care discutau despre posibilitatea de a avea succes în lucrarea misionară pentru păgâni. Ei l-au rugat pe duce să le spună dacă, după părerea lui, asemenea eforturi aveau șansa de a se dovedi un succes pe măsura cheltuielilor. Bătrânul soldat a răspuns:SEv 115.1

“Domnilor, care sunt ordinele dumneavoastră de luptă? Succesul nu este o problemă pe care trebuie să o discutați dumneavoastră. Dacă eu am citit corect ordinele, ele sună astfel: ‘Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură’. Domnilor, respectați-vă ordinele de luptă!”SEv 115.2

Frații mei, Domnul vine, iar noi trebuie să depunem toate energiile pentru îndeplinirea lucrării care ne stă în față. Vă adresez apelul de a vă dedica în totalitate lucrării. Domnul Hristos și-a dăruit timpul, sufletul și toată puterea Sa ca să lucreze pentru binele și binecuvântarea omenirii. El a dedicat zile întregi pentru muncă și a petrecut nopți întregi în rugăciune ca să poată fi întărit pentru confruntarea cu vrăjmașul și să poată fi capabil să-i ajute pe cei care veneau la El pentru vindecare. Așa cum putem urmări traseul unui râu după linia de verdeață pe care o produce, tot așa Hristos poate fi văzut în faptele pline de milă care au marcat calea Sa la fiecare pas. Sănătatea a izvorât oriunde a mers El, iar fericirea a rămas în toate locurile prin care a trecut El. Domnul a prezentat cuvintele vieții așa de simplu, încât și un copil le-a putut înțelege. Tinerii au împărtășit spiritul Său de slujire și au căutat să urmeze modelul faptelor Sale pline de milă, susținându-i pe cei care aveau nevoie de ajutor. Orbii și surzii s-au bucurat de prezența Sa. Cuvintele adresate de El celor neștiutori și păcătoși au fost pentru ei un izvor de viață. Domnul și-a împărțit binecuvântările din abundență și fără încetare. În persoana lui Hristos, Tatăl i-a dăruit omului toate bogățiile adunate în tezaurul veșniciei.SEv 115.3

Cei care lucrează pentru Dumnezeu ar trebui să înțeleagă într-o măsură la fel de sigură că nu-și aparțin lor înșiși, ca și când ar fi fost sigilați deja cu pecetea lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie stropiți cu sângele jertfei lui Hristos și, în spiritul unei consacrări depline, să fie hotărâți ca, prin harul lui Hristos, să trăiască asemenea unor jertfe vii. Dar cât de puțini dintre noi privesc mântuirea celor păcătoși în lumina în care este văzută de Cer — ca un plan alcătuit din veșnicie de Dumnezeu! Cât de puțini dintre noi au inima unită cu inima Răscumpărătorului în această solemnă lucrare finală! Abia dacă se manifestă a zecea parte din mila care ar trebui să existe față de cei nemântuiți. Este nevoie de așa de mulți lucrători și totuși cât de puțini simt împreună cu Dumnezeu suficient de mult încât să fie totul sau nimic, doar ca să poată vedea sufletele câștigate pentru Hristos!SEv 116.1

Când era pe punctul de a-l părăsi pe Elisei, Ilie i-a spus: “‘Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit de la tine’. Elisei a răspuns: ‘Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!’”. (2 Regi 2, 9.) Elisei nu a cerut cinste lumească sau un loc printre oamenii mari de pe pământ. El a dorit nespus de mult o cantitate sporită din duhul dat aceluia pe care Dumnezeu urma să-l onoreze, înălțându-l la cer. El a știut că nimic altceva nu-l putea face capabil pentru lucrarea care i se va cere.SEv 116.2

Slujitori ai Evangheliei, dacă această întrebare v-ar fi fost adresată vouă, ce ați fi răspuns? Care este dorința cea mai mare a inimii voastre, în timp ce vă angajați în slujba lui Dumnezeu?SEv 116.3