Darul de a fi curtenitor

Cei care lucrează pentru Hristos trebuie să fie integri și demni de încredere, statornici ca o stâncă față de principii și, în același timp, buni și curtenitori. A fi curtenitor este unul dintre darurile Duhului Sfânt. A te ocupa de mintea omenească este lucrarea cea mai mare care i-a fost încredințată vreodată omului, iar cel care dorește să găsească intrare la inimi trebuie să asculte îndemnul: “fiți … miloși, smeriți [curtenitori — versiunea engleză]”. (1 Petru 3, 8.) Acolo unde argumentul dă greș, iubirea reușește. Dar o clipă de nerăbdare, un singur răspuns aspru, o lipsă de politețe și de curtoazie creștină în vreun aspect minor pot avea ca rezultat atât pierderea prietenilor, cât și a influenței.SEv 121.1

Lucrătorul creștin trebuie să se străduiască să fie așa cum a fost Domnul Hristos pe acest pământ. El este exemplul nostru nu numai în ce privește caracterul Său nepătat, ci și în ce privește răbdarea Sa, duioșia și starea Sa de spirit cuceritoare. Viața Sa este o ilustrare a adevăratei curtoazii. El avea întotdeauna o privire binevoitoare și un cuvânt de mângâiere pentru cei asupriți și nevoiași. Prezența Sa aducea o atmosferă mai curată în cămin. Viața Sa era ca un aluat care schimba societatea încetul cu încetul. Deși caracterul Său era curat, El trăia în mijlocul unor oameni aspri, necurtenitori și impulsivi, printre vameși incorecți, samariteni nedrepți, soldați păgâni, țărani needucați și în mijlocul unei mulțimi amestecate. Domnul adresa un cuvânt de simpatie aici, unul acolo. Când vedea oameni obosiți, Se învoia să poarte poverile lor grele. El lua parte la poverile lor și le repeta învățăturile pe care le învățase din natură, despre iubirea, bunătatea și bunăvoința lui Dumnezeu. Domnul Hristos a căutat să le inspire speranță celor mai aspri și mai nepromițători oameni, asigurându-i că pot atinge un asemenea caracter, încât să se vadă că sunt niște copii ai lui Dumnezeu.SEv 121.2

Religia lui Isus sensibilizează orice temperament dur și aspru și șlefuiește manierele necizelate și tăioase. Ea face așa încât cuvintele rostite să fie blânde și comportamentul să fie cuceritor. Să învățăm de la Domnul Hristos cum să combinăm un înalt simț al curăției și integrității morale cu o dispoziție voioasă. Un creștin amabil și curtenitor este cel mai puternic argument care poate fi adus în favoarea creștinismului.SEv 122.1

Pentru suflet, cuvintele amabile sunt ca roua și ca ploile blânde. Sfânta Scriptură spune despre Domnul Hristos că harul a fost turnat pe buzele Sale, ca să poată ști cum “să învioreze cu vorba pe cel doborât de întristare”. (Isaia 50, 4.) Iar El ne îndeamnă: “Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har”, “ca să dea har celor ce aud”. (Coloseni 4, 6; Efeseni 4, 29.)SEv 122.2

Unii dintre cei cu care intrăm în legătură pot fi aspri și necurtenitori, dar, din acest motiv, voi să nu fiți mai puțin curtenitori. Cel care dorește să-și păstreze respectul de sine trebuie să fie atent, ca să nu rănească inutil respectul de sine al altora. Această regulă ar trebui să fie păzită cu sfințenie în tratarea celor mai necivilizați și mai lipsiți de bun-simț dintre oameni. Voi nu știți ce intenționează Dumnezeu cu aceste persoane aparent nepromițătoare. El a acceptat în trecut persoane care nu erau cu nimic mai promițătoare sau mai atrăgătoare, iar ele au îndeplinit o mare lucrare pentru Dumnezeu. Impresionând inima, Duhul Său a adus la viață fiecare însușire, făcând-o să lucreze cu putere. Domnul a văzut în aceste pietre aspre și necizelate un material prețios, care va rezista la încercarea furtunii, a căldurii și presiunii. Dumnezeu nu vede așa cum văd oamenii. El nu judecă după aparențe, ci cercetează inima și judecă drept.SEv 122.3

*****

Domnul Isus ne cere să respectăm drepturile fiecărui om. Drepturile sociale ale oamenilor și drepturile lor în calitate de creștini trebuie să fie luate în considerare. Toți trebuie să fie tratați cu rafinament și delicatețe, ca fii și fiice ale lui Dumnezeu.SEv 123.1

Creștinismul va face ca un bărbat să fie un gentleman. Hristos a fost curtenitor și amabil chiar și față de persecutorii Lui, iar adevărații Săi urmași vor manifesta aceeași atitudine. Priviți-l pe apostolul Pavel când a fost adus în fața conducătorilor. Discursul lui înaintea lui Agripa este o ilustrare a adevăratei curtoazii, precum și a elocvenței convingătoare. Evanghelia nu încurajează politețea formală, obișnuită în lume, ci amabilitatea și curtoazia care izvorăsc dintr-o adevărată bunătate a inimii.SEv 123.2

Nici cea mai mare atenție asupra comportamentului nu este suficientă pentru a elimina orice spirit de ceartă, orice judecată aspră și orice vorbire necuviincioasă. Adevărata noblețe nu se va manifesta niciodată, atâta vreme cât eul este considerat a fi scopul suprem. Iubirea trebuie să se afle în inimă. Motivațiile unui creștin desăvârșit sunt izvorâte dintr-o iubire profundă față de Domnul lui. Preocuparea lui neegoistă pentru binele fraților răsare din rădăcinile dragostei lui față de Hristos. Iubirea conferă milă, bună-cuviință și un comportament plăcut. Ea luminează chipul și îmblânzește vocea, ea înnobilează și înalță întreaga personalitate umană.SEv 123.3