Neprihănirea prin credință

Ideea că neprihănirea lui Hristos ne este atribuită ca un dar primit fără plată de la Dumnezeu, și nu datorită vreunui merit al nostru, este o idee prețioasă. Vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului nu vrea ca acest adevăr să fie prezentat cu claritate, deoarece știe că, dacă oamenii l-ar accepta pe deplin, puterea lui ar fi distrusă. Dacă Satana poate influența mintea acelora care se declară a fi copiii lui Dumnezeu într-o asemenea măsură, încât să fie cuprinsă de îndoială, necredință și întuneric, el îi poate birui prin ispită.SEv 161.1

Trebuie să fie încurajată acea credință simplă, care acceptă cuvintele lui Dumnezeu așa cum sunt ele. Oamenii lui Dumnezeu trebuie să aibă acea credință care se bazează pe puterea divină, “căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”. (Efeseni 2, 8.) Atunci când sunt ispitiți, cei care cred că Dumnezeu le-a iertat păcatele, datorită lui Hristos, nu ar trebui să ezite să continue cu hotărâre lupta cea bună a credinței. Credința lor va deveni tot mai puternică, până când vor declara, atât prin viața lor de creștini, cât și prin cuvintele lor: “Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat”. (1 Ioan 1, 7.)SEv 161.2

Dacă dorim să avem duhul și puterea soliei îngerului al treilea, trebuie să prezentăm Legea și Evanghelia împreună, deoarece ele merg mână în mână. În timp ce o putere satanică îi instigă pe copiii neascultării să anuleze Legea lui Dumnezeu și să calce în picioare adevărul că Hristos este neprihănirea noastră, o putere cerească impresionează inima celor credincioși, îndemnându-i să înalțe Legea și pe Domnul Isus ca Mântuitor puternic. Dacă în experiența poporului lui Dumnezeu nu se va manifesta puterea divină, teoriile și ideile false vor captiva mințile, muți vor înlătura pe Hristos și neprihănirea Lui din experiența lor, iar credința lor va fi lipsită de puterea vieții.SEv 161.3

Pastorii trebuie să-L prezinte pe Domnul Hristos în toată plinătatea Sa atât în bisericile noastre, cât și în teritoriile noi, pentru ca ascultătorii să poată cultiva o credință luminată. Oamenii trebuie să fie învățați că Hristos este pentru ei mântuire și neprihănire. Scopul premeditat al lui Satana este acela de a împiedica sufletele să se încreadă în Hristos ca fiind singura lor nădejde, deoarece sângele Său, care ne curățește de orice păcat, este valabil numai pentru cei ce cred în meritele Sale și îl aduc înaintea Tatălui așa cum și-a adus Abel jertfa.SEv 162.1

Jertfa lui Cain a fost o ofensă la adresa lui Dumnezeu, pentru că a fost o jertfă din care Domnul Hristos lipsea. Subiectul principal al soliei noastre nu sunt doar “poruncile lui Dumnezeu”, ci și “credința lui Isus”. Astăzi, pe calea noastră strălucește o lumină puternică și ea ne conduce la o încredere mai mare în Domnul Isus. Trebuie să acceptăm fiecare rază de lumină și să umblăm în ea, ca să nu fie spre condamnarea noastră la judecată. Pe măsură ce ajungem la concepții tot mai clare cu privire la adevăr, îndatoririle și obligațiile noastre devin tot mai importante. Lumina descoperă și combate erorile care erau ascunse în întuneric, iar când lumina vine, viața și caracterul oamenilor trebuie să se schimbe și să fie în armonie cu ea. Păcatele care, cândva, erau comise din neștiință, datorită orbirii minții, nu mai pot fi îngăduite fără a atrage după ele vinovăția. Când le este dată o lumină mai mare, oamenii trebuie să se schimbe, să fie înălțați și înnobilați de ea, deoarece, dacă nu va fi așa, ei vor deveni mai perverși și mai încăpățânați decât înainte de a primi lumina.SEv 162.2