Recomandări practice

Predicile formale — În pregătirea predicilor lor, unii pastori ordonează fiecare detaliu cu o asemenea exactitate, încât nu-I lasă Domnului nici o posibilitate de a le conduce gândurile. Fiecare punct este fixat într-o manieră stereotipă, iar ei par incapabili să se îndepărteze de la planul prestabilit. Aceasta este o greșeală gravă și, dacă va fi cultivată, îi va face pe pastori să devină înguști la minte și fără putere spirituală, asemenea dealurilor secetoase din Ghilboa, care sunt lipsite de rouă și de ploaie.SEv 165.1

Când un pastor simte că nu se poate îndepărta de prelegerea stabilită, efectul este doar cu puțin mai bun decât cel produs de citirea unei predici. Prelegerile formale și lipsite de viață nu conțin puterea plină de viață a Duhului Sfânt, iar obiceiul de a prezenta astfel de predici va distruge realmente abilitatea pastorului și capacitatea lui de a fi folositor.SEv 165.2

Dumnezeu ar dori ca lucrătorii Săi să depindă întru totul de El. Ei trebuie să asculte ce spune Domnul, întrebându-L: Care este cuvântul Tău pentru oameni? Inima lor trebuie să fie deschisă, așa încât Dumnezeu să le poată impresiona mintea și apoi vor fi în stare să le prezinte oamenilor adevărul venit din ceruri. Duhul Sfânt le va inspira idei potrivite pentru a împlini nevoile celor prezenți.SEv 165.3

*****

Respectul — I-am auzit pe unii pastori vorbind despre viața și învățăturile Domnului Hristos ca și când ar fi vorbit despre lucruri obișnuite sau despre întâmplările din viața unui mare om al lumii. Desigur, nu este ceva neobișnuit ca pastorii să vorbească despre Domnul Hristos ca și când ar fi fost un om la fel ca ei. Când aud că acest subiect sfânt este tratat astfel, simt o tristețe pe care nu o pot exprima, deoarece știu că, deși sunt niște învățători ai adevărului, acești oameni nu au avut niciodată concepții înalte despre Hristos, nu L-au cunoscut niciodată îndeaproape. Ei nu au acea gândire superioară, care ar putea să-i conducă la o concepție clară cu privire la caracterul Mântuitorului lumii.SEv 165.4

Cei care au o concepție clară cu privire la caracterul și lucrarea lui Hristos nu vor ajunge mulțumiți de ei înșiși sau mândri. Slăbiciunea și ineficiența eforturilor lor, în contrast cu succesul Fiului lui Dumnezeu, îi vor face să rămână umili, neîncrezători în ei înșiși, și îi vor determina să se bazeze pe Hristos pentru a primi puterea de a-și aduce la îndeplinire lucrarea. Obiceiul de a medita la Domnul Hristos și la meritele Sale îndestulătoare mărește credința, dezvoltă discernământul spiritual, face mai puternică dorința de a fi asemenea Lui și conferă rugăciunii o stăruință care o face să fie eficientă.SEv 166.1

Anecdotele lipsite de relevanță — Pastorii nu ar trebui să-și formeze obiceiul de a povesti în predicile lor anecdote lipsite de relevanță, deoarece acestea micșorează puterea adevărului prezentat. Legătura dintre anecdotele sau întâmplările care provoacă râsul sau care le inspiră ascultătorilor gânduri ușuratice este demnă de o critică aspră. Adevărul ar trebui să fie exprimat într-un limbaj demn și curat, iar ilustrațiile folosite, să aibă același caracter.SEv 166.2

*****

Cum să învingem neatenția — Adesea, un pastor este obligat să predice într-o încăpere aglomerată și supraîncălzită. Ascultătorii devin somnolenți, simțurile lor amorțesc și le este aproape imposibil să înțeleagă adevărurile prezentate.SEv 166.3

Dacă, în loc de a le predica, vorbitorul ar încerca să-i învețe, vorbind pe un ton de conversație și punându-le întrebări, mintea ascultătorilor ar fi stimulată și ar fi capabili să înțeleagă mai clar cuvintele adresate.SEv 167.1

*****

Adunările mici — Să nu vă descurajați când vedeți că sunt prezente doar câteva persoane pentru a asculta o prelegere. Chiar dacă ați avea doar doi sau trei ascultători, cine știe dacă printre ei nu există unul pe care Duhul Domnului Se străduiește să-l convingă? Domnul vă poate inspira o solie tocmai pentru acel singur suflet și, dacă se convertește, el poate fi mijlocul de a ajunge la alții. Fără să știți, rezultatele muncii voastre se pot înmulți însutit.SEv 167.2

Nu priviți la scaunele goale, îngăduind să scadă credința și curajul vostru, ci gândiți-vă la ce face Dumnezeu pentru a vesti lumii adevărul Său. Aduceți-vă aminte că voi cooperați cu slujitorii divini, care nu greșesc niciodată. Vorbiți cu tot așa de mult zel, interes și credință ca și când mii de oameni ar fi prezenți pentru a vă asculta.SEv 167.3

Într-o dimineață ploioasă, un pastor s-a dus la biserica sa pentru a predica și a constatat că avea doar un singur ascultător. Dar nu a dorit să-l dezamăgească pe ascultătorul său și i-a predicat cu zel și interes. Ca rezultat, omul a fost convertit și a devenit misionar, iar prin eforturile lui, mii de oameni au auzit veștile bune ale mântuirii.SEv 167.4

*****

Predicile scurte — Solia pentru timpul acesta să nu fie prezentată în predici lungi și elaborate, ci în cuvântări scurte și la subiect. Predicile lungi solicită atât energiile vorbitorului, cât și răbdarea ascultătorilor lui. Dacă este conștient de importanța soliei sale, vorbitorul va trebui să fie deosebit de atent, ca să nu-și suprasolicite puterile fizice și să nu le prezinte oamenilor mai mult decât pot ei să rețină.SEv 167.5

Să nu credeți că, după ce ați încheiat prezentarea unui subiect, ascultătorii voștri vor reține tot ce le-ați spus. Există pericolul de a trece prea repede de la un punct la altul. Prezentați lecții scurte, într-un limbaj simplu și clar, și repetați-le adesea. Predicile scurte vor fi ținute minte cu mult mai bine decât cele lungi. Vorbitorii noștri ar trebui să-și aducă aminte că subiectele pe care le prezintă pot fi noi pentru unii dintre ascultătorii lor, prin urmare, ideile principale ar trebui să fie repetate.SEv 168.1

*****

Vorbirea directă — Mulți vorbitori își irosesc timpul și energia cu introduceri lungi și cu scuze. Unii folosesc aproape o jumătate de oră, cerându-și scuze. În felul acesta, timpul este irosit, iar când ajung la subiect și încearcă să întipărească în mintea ascultătorilor lor diferitele aspecte ale adevărului, oamenii sunt deja obosiți și nu pot înțelege puterea argumentelor.SEv 168.2

În loc să ceară scuze pentru că urmează să le vorbească oamenilor, pastorul ar trebui să vestească solia, conștient de faptul că ea este de la Dumnezeu. El ar trebui să prezinte punctele esențiale ale adevărului, făcându-le să fie la fel de evidente ca niște pietre kilometrice, așa încât oamenii să nu poată să nu le vadă.SEv 168.3

Adesea timpul este pierdut cu explicarea unor idei lipsite de importanță, care ar trebui să fie acceptate ca adevărate fără să aibă nevoie de dovezi. Dar punctele vitale ar trebui să fie prezentate cu toată puterea și claritatea pe care le pot aduce dovezile și limbajul.SEv 168.4

*****

Concizia — Unii au cultivat obiceiul de a fi prea conciși. Capacitatea de a fixa mintea asupra unui subiect, lăsându-le la o parte pe toate celelalte, este bună până la o anumită limită, dar cei care își folosesc toată puterea intelectuală într-un singur domeniu al cunoașterii ajung adesea deficitari în alte privințe. Ei devin plictisitori în conversații și îi obosesc pe ascultători. Scrierile nu au un stil liber și nu sunt ușor de citit. Când vorbesc în public, subiectul care îi interesează pe ei le captivează atenția și tind să trateze din nou și din nou și tot mai adânc aceeași idee. Fiind absorbiți și interesați de subiect, ei îl consideră ușor de înțeles, dar numai puțini ascultători îi pot urmări.SEv 169.1

Există pericolul ca astfel de oameni să semene semințele adevărului așa de adânc, încât firul firav să nu poată ajunge niciodată la suprafață. Chiar și adevărurile esențiale și foarte evidente, care pentru ei sunt clare și simple, pot fi exprimate într-o asemenea manieră, încât să devină confuze și greu de înțeles.SEv 169.2

*****

Simplitatea — Argumentul este bun, dacă este prezentat la momentul potrivit, dar, prin explicații simple ale Cuvântului lui Dumnezeu, s-ar putea realiza mult mai mult. Învățăturile lui Hristos erau ilustrate așa de clar, încât chiar și ascultătorii cei mai neînvățați puteau să le înțeleagă imediat. În predicile Sale, Domnul Isus nu a folosit expresii lungi și dificile, ci un limbaj simplu, adaptat la capacitatea intelectuală a oamenilor obișnuiți. El nu a dezvoltat nici un subiect mai mult decât erau ei în stare să-l asculte cu atenție.SEv 169.3

Pastorii trebuie să prezinte adevărul în mod simplu și direct. Printre ascultătorii lor sunt mulți care au nevoie de o explicație clară a pașilor necesari în experiența convertirii. În această privință, majoritatea oamenilor sunt mai neștiutori decât se presupune. Printre absolvenții de colegiu, printre oratorii elocvenți, printre oamenii de stat sau printre cei aflați în poziții înalte de răspundere, sunt mulți care și-au investit puterea intelectuală în alte domenii și au neglijat lucruri de cea mai mare importanță. Când asemenea oameni fac parte din auditoriu, adesea, vorbitorul depune toate eforturile posibile pentru a prezenta o predică intelectuală și neglijează să-L descopere pe Hristos. El nu arată că păcatul este încălcarea Legii. El nu expune cu claritate Planul de Mântuire. Inima ascultătorilor lor ar fi fost impresionată, dacă i-ar fi îndrumat la Domnul Hristos, care și-a dat viața pentru a pune mântuirea la dispoziția lor.SEv 170.1

*****

Mișcările de înviorare spirituală — Când Domnul lucrează prin slujitorii Săi și ascultătorii sunt impresionați puternic de influența cerească, Satana îi îndeamnă pe slujitorii lui să strige: “Fanatism!” și să-i avertizeze pe oameni să se ferească de extreme. Fiți atenți la modul în care rostiți o asemenea avertizare, pentru că, deși există și monede falsificate, ele nu le fac mai puțin valoroase pe cele adevărate. Faptul că există înviorări spirituale false și convertiri false, nu înseamnă că toate înviorările spirituale trebuie să fie considerate suspecte. Să nu manifestăm același dispreț pe care l-au manifestat fariseii când au spus: “Omul acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei”. (Luca 15, 2.)SEv 170.2

În viața Domnului Hristos sunt suficiente exemple care ne învață să nu privim cu dispreț lucrarea Sa de convertire a sufletelor. Manifestarea harului înnoitor al lui Dumnezeu în viața celor păcătoși îi face pe îngeri să se bucure, dar adesea, datorită necredinței, unii au etichetat această lucrare ca fanatism și au spus despre solul prin care a lucrat Dumnezeu că are un zel care nu este în acord cu cerințele unei cunoașteri raționale.SEv 170.3

*****

Serviciile divine din Sabat — Cel numit să conducă serviciile divine din Sabat ar trebui să cerceteze modul în care poate să stimuleze interesul ascultătorilor lui față de adevărurile Cuvântului. El nu ar trebui să prezinte întotdeauna o predică așa de lungă, încât să nu le acorde celor prezenți nici o ocazie de a-L mărturisi pe Hristos. Adesea, predica trebuie să fie scurtă, pentru ca oamenii să-și poată exprima recunoștința față de Dumnezeu. Cuvintele de mulțumire slăvesc Numele Domnului. În fiecare adunare a sfinților, îngerii sfinți ascultă laudele care Îi sunt aduse lui Iehova prin mărturie, cântec și rugăciune.SEv 171.1

Rugăciunea și adunările de părtășie ar trebui să fie un timp de încurajare, în care fiecare primește un ajutor deosebit. Toți trebuie să simtă că este un privilegiu să participe la aceste adunări. Fiecare credincios care poartă Numele lui Hristos are ceva de spus în adunările de părtășie. Mărturiile ar trebui să fie scurte și de natură să-i ajute pe ceilalți. Nimic nu distruge complet spiritul de devoțiune așa cum o face o persoană care ocupă douăzeci sau treizeci de minute cu o mărturie lungă. Astfel de mărturii personale ucid spiritualitatea unei întruniri.SEv 171.2