Capitolul 23 — Mama și copilul ei

În loc să se scufunde în mulțimea treburilor gospodărești care o înrobesc, ar trebui ca soția și mama să-și ia timp să citească, să se informeze, să-i țină companie soțului ei și să urmărească dezvoltarea fizică și mintală a copiilor ei. Ea ar trebui să folosească cu înțelepciune anumite ocazii pentru a-i influența pe cei dragi în direcția unei vieți cu idealuri înalte. Soția trebuie să-și ia timp să facă din Scumpul Mântuitor un Tovarăș de zi cu zi și un Prieten apropiat. Să-și ia timp să studieze Cuvântul Său, să meargă cu copiii pe câmp și să-i învețe despre Dumnezeu, prin frumusețea lucrărilor Sale.SB 138.1

Să fie optimistă și bine dispusă. În loc să-și petreacă tot timpul cosând, cârpind la nesfârșit, trebuie să facă din fiecare seară un moment plăcut, o reuniune familială, după îndeplinirea datoriilor zilei. Mulți dintre bărbați vor alege atunci compania căminului lor, în loc să meargă la club sau la cârciumă. Mulți băieți nu vor mai pierde vremea pe stradă sau în prăvălia din colț. Multe fete ar fi salvate din primejdia unor întovărășiri frivole, înșelătoare. Influența căminului ar fi, atât pentru părinți, cât și pentru copii, ceea ce Dumnezeu a rânduit să fie — o binecuvântare de-a lungul întregii vieți.SB 138.2

Se pune adesea întrebarea : “Oare trebuie ca soția să nu aibă voința ei proprie?” Biblia afirmă cu claritate că bărbatul este capul familiei. “Soțiilor, fiți supuse bărbaților voștri”. Dacă această poruncă s-ar opri aici, am putea spune că poziția femeii nu e de invidiat; este o poziție foarte dificilă, una care pune la încercare, în foarte multe cazuri, și ar fi mai bine dacă ar fi mai puține căsătorii. Mulți soți citesc doar cuvintele “Soțiilor, fiți supuse”, și se opresc aici; însă vom citi mai departe concluzia, finalul aceleiași porunci: “ca Domnului”.SB 138.3

Trebuie să avem spiritul lui Dumnezeu, altfel nu vom avea niciodată armonie în cămin. Soția, dacă are spiritul lui Hristos, va fi atentă la cuvintele ei; ea își va stăpâni spiritul, va fi supusă; cu toate acestea, nu se va simți sclavă, ci un tovarăș al soțului ei. Dacă soțul este un slujitor al lui Dumnezeu, atunci el nu va stăpâni asupra soției sale; el nu va fi arbitrar și sever, cu pretenții. Nu putem nutri dragostea în cămin atunci când suntem exclusiv de scrupuloși; căci căminul, este un tip al cerului dacă Duhul lui Dumnezeu domnește în el. Dacă unul greșește, celălalt va da pe față răbdare, îngăduință, asemenea lui Hristos, și nu-l va îndepărta cu răceală.^{183The Adventist Home, 110-118.}SB 138.4