Odihnă deplină și distracții egoiste

Tinerii trebuie să nu uite că ei vor da socoteală pentru toate privilegiile de care s-au bucurat, de felul cum au folosit timpul și cum și-au pus în valoare darurile. Ei, poate, își pun întrebarea: să nu avem parte de distracție și recreere? Doar să muncim, să muncim și iar să muncim, fără nici o variație?^{227Counsels to Parents, Teachers and Students, 337}SB 163.4

O schimbare a muncii fizice, care a suprasolicitat puterea, poate fi necesară un timp, pentru ca ei să se poată angaja din nou în lucru, având mai multă tărie și mai mult succes. Însă nu este nevoie de odihnă completă și oricum, aceasta nu ar avea rezultatele cele mai bune asupra puterii fizice. Ei nu trebuie, chiar când sunt istoviți de un anumit fel de muncă, să irosească clipe prețioase. Ei pot căuta să facă ceva care să nu fie atât de istovitor, ci care să fie o binecuvântare pentru mamele și surorile lor. Ușurându-le grijile prin preluarea celor mai grele poveri pe care le au de dus, ei pot descoperi acea distracție care izvorăște din principiu și care le va oferi adevărata fericire și nu-și vor mai petrece timpul cu lucruri ușuratice și cu îngăduințe egoiste. Timpul lor poate fi folosit totdeauna cu folos și vor fi continuu împrospătați prin variație, în același timp putând să dea socoteală de orice clipă pe care au folosit-o.^{228Testimonies for the Church 3:223.}SB 163.5

Mulți pretind că este necesar, pentru sănătatea fizică, să-și îngăduie distracții egoiste. Este adevărat că este nevoie de schimbare în vederea unei bune dezvoltări a corpului, căci mintea și trupul sunt împrospătate și revigorate prin schimbare; însă acest obiectiv nu se atinge prin îngăduirea unor distracții nesăbuite, neglijându-se datoriile zilnice, pe care tinerii ar trebui să le facă.^{229The Adventist Home, 508.}SB 163.6

Printre cele mai periculoase mijloace de plăcere se numără teatrul. În loc să fie o școală pentru moralitate și virtute, așa cum se susține adesea, el este însuși sălașul imoralității. Aceste reprezentații întrețin și întăresc obiceiuri vicioase și înclinații păcătoase. Cântece josnice, gesturi, expresii și atitudini obscene corup imaginația și degradează moralul. Toți tinerii care participă de obicei la aceste reprezentații vor fi stricați din principiu. În țara noastră, nu există o mai puternică influență care să întineze imaginația, să distrugă impresiile religioase și să îndepărteze dorința după plăcerile liniștite și realitățile vieții, ca distracțiile legate de teatru. Atracția pentru astfel de scene sporește o dată cu fiecare îngăduință tot așa după cum dorința după băuturi îmbătătoare se întărește o dată cu folosirea acestora. Singura cale sigură este aceea de a evita teatrul, circul și orice alt loc de distracție îndoielnic.^{230Counsels to Parents, Teachers, and Students, 334, 335.}SB 164.1

Jocul lui David, în bucuria lui plină de respect înaintea lui Dumnezeu, a fost dat ca exemplu de către iubitorii de plăceri, ca îndreptățire a dansului care se practică; însă argumente de felul acesta nu se pot susține. În zilele noastre, dansul este însoțit de nebunii și petreceri nocturne. Sănătatea și moralitatea sunt sacrificate pentru plăcere. Pentru cei care frecventează sălile de baluri, Dumnezeu nu constituie un obiect al cugetării și al respectului; lor li s-ar părea ca la adunările lor nu se cade să se facă rugăciuni și să se înalțe cântări de laudă. Proba aceasta trebuie să fie hotărâtoare. Distracțiile care au tendința de a micșora dragostea pentru lucrurile sfinte și de a ne micșora bucuria pentru slujirea lui Dumnezeu nu trebuie să fie căutate de creștini. Muzica și dansul, împreună cu lauda plină de bucurie pentru Dumnezeu cu prilejul mutării chivotului, n-au nici cea mai mică asemănare cu desfrâul dansului modern. Unul urmărea să păstreze viu în minte pe Dumnezeu și proslăvirea numelui Lui cel sfânt. Celălalt era o invenție a lui Satana pentru a-i face pe oameni să-L uite pe Dumnezeu și să-L dezonoreze.^{231Patriarchs and Prophets, 707.}SB 164.2

În general, tinerii se comportă ca și când ceasurile prețioase ale timpului de har, în timp ce harul se prelungește, ar fi o mare sărbătoare, iar ei ar fi în această lume doar pentru distracție, pentru a fi mereu satisfăcuți de un cerc neîntrerupt de senzații. Satana a făcut eforturi speciale pentru a-i determina să-și găsească fericirea în distracțiile lumești și a se îndreptăți, străduindu-se să arate că aceste distracții sunt ne vătămătoare, nevinovate și chiar importante pentru sănătate.^{232Testimonies for the Church 1:501.}SB 164.3

Mulți participă cu plăcere la distracțiile lumești, demoralizatoare, pe care Cuvântul lui Dumnezeu le interzice. în acest fel, ei se despart de Dumnezeu și se atașează iubitorilor de plăceri din lume. Păcatele care i-au distrus pe antediluvieni și cetățile din câmpie există și astăzi — nu numai în țările păgâne, nu numai printre creștinii doar cu numele, ci și printre unii dintre cei ce susțin că așteaptă venirea Fiului omului. Dacă Dumnezeu v-ar prezenta aceste păcate așa cum sunt ele pentru El, v-ați umple de rușine și cutremur.^{233Testimonies for the Church 5:218.}SB 164.4

Dorința după încântare și plăceri constituie o ispită și o cursă pentru poporul lui Dumnezeu și în special pentru cei tineri. Satana pregătește mereu stimulente prin care să momească mințile oamenilor, îndepărtându-le de solemna lucrare de pregătire pentru scenele din viitor. Prin intermediul celor lumești, el exercită asupra noastră o continuă încântare pentru a-i determina pe cei nesăbuiți să se atașeze plăcerilor lumești. Există spectacole, cărți și o varietate nesfârșită de distracții menite să-i facă să iubească lumea; și prin această unire cu lumea, credința este slăbită.SB 164.5

Dumnezeu nu-l socotește pe căutătorul de plăceri ca fiind un urmaș al Său. Adevărații urmași ai lui Isus sunt doar cei care se leapădă de sine și care trăiesc o viață serioasă, umilă și sfântă. Iar unii ca aceștia nu se pot bucura de discuțiile ușuratice, de vorbele goale ale celui care iubește lumea.^{234Counsels to Parents, Teachers and Students, 325, 328} SB 165.1

Dacă aparțineți cu adevărat lui Hristos, veți avea ocazii să dați mărturie în favoarea Lui. Veți fi invitați să frecventați locuri de distracții și apoi va fi ceea ce va constitui ocazia de a da mărturie pentru Domnul. Dacă îi sunteți credincioși lui Hristos, atunci nu veți încerca să formulați scuze, pentru că nu veți participa, ci veți afirma cu claritate și modestie că sunteți copii ai lui Dumnezeu și că principiile voastre nu vă permit să vă aflați într-un loc, în care nici măcar pentru o ocazie să nu puteți cere prezența Domnului.^{235The Adventist Home, 519.}SB 165.2

Între întâlnirile urmașilor lui Hristos, în vederea unei recreeri creștine și întrunirile lumești pentru plăcere și distracție, va exista un contrast vădit. În loc de rugăciune și menționarea Numelui lui Hristos și a lucrurilor sacre, de pe buzele celor lumești se va auzi un râs prostesc și conversații deșarte. Dorința lor este să petreacă bine. Distracțiile lor încep cu nesăbuință și sfârșesc în deșertăciune.^{236The Adventist Home, 512.}SB 165.3