Omul invidios nu vede nici un bine la alții

Noi nu trebuie să îngăduim ca îngrijorările și dezamăgirile noastre să ne roadă sufletele și să ne facă agitați și nerăbdători. Să nu existe lupte, să nu gândim rău despre alții, să nu-i vorbim de rău pe alții, ca să nu îl întristăm pe Dumnezeu. Fratele meu, dacă îți vei deschide inima invidiei și presupunerilor rele, Duhul Sfânt nu va putea locui în tine. Caută plinătatea care este numai în Hristos. Înrolează-te în rândurile Lui. Fă ca fiecare gând, cuvânt și faptă să-L descopere numai pe El. Ai nevoie în fiecare zi de acel botez al iubirii, care a făcut în zilele apostolilor ca toți să fie una. Această iubire va aduce sănătate trupului, minții și sufletului. Înconjoară-ți sufletul cu acea atmosferă care să fortifice viața spirituală. Cultivă credința, nădejdea, curajul și dragostea. Fă ca pacea lui Dumnezeu să domnească în inima ta.^{253Testimonies for the Church 8:191.}SB 175.3

Invidia nu înseamnă doar un caracter pervertit, ci ea este și o boală care tulbură toate facultățile. Ea își are începutul în Satana. El a dorit să fie primul în ceruri și, deoarece nu a putut să aibă toată puterea și slava pe care a căutat-o, el s-a răzvrătit împotriva guvernării lui Dumnezeu. El i-a invidiat pe primii noștri părinți și i-a ispitit să păcătuiască, ruinându-i astfel atât pe ei, cât și întregul neam omenesc.SB 175.4

Omul invidios își închide ochii la calitățile și faptele nobile ale semenilor săi. El este întotdeauna gata să vorbească de rău, să discrediteze, să compromită și să reprezinte greșit ceea ce este de fapt foarte bun. În general, oamenii își mărturisesc greșelile și iartă greșelile altora, însă este puțină speranță ca omul invidios să facă așa ceva. Din moment ce a invidia o persoană înseamnă a admite că ea îți este superioară, mândria nu va permite nici o concesie. Dacă se face încercarea de a convinge persoana invidioasă despre păcatul său, aceasta va deveni și mai înverșunată împotriva obiectului patimii sale și atât de adesea este de nevindecat.SB 175.5

Omul invidios răspândește otravă pretutindeni pe unde merge, înstrăinând pe prieteni și stârnind ură și răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și a omului. El caută să fie bine văzut și socotit ca cel mai grozav, nu depunând el însuși eforturi eroice, pline de lepădare de sine spre a atinge ținta de a fi desăvârșit, ci rămânând așa cum este și micșorând meritul cuvenit eforturilor altora.SB 176.1

Limba care are plăcerea de a face zâzanie, limba care tot bolborosește spunând: spune, și eu voi spune mai departe, este socotită de apostolul Iacov ca fiind aprinsă de focul gheenei. Ea răspândește scântei pretutindeni. Ce îi pasă vânzătorului de bârfe că îl defăimează pe cel nevinovat? El își va face și mai departe lucrarea lui cea rea, chiar dacă distruge nădejdea și curajul acelora care deja sunt copleșiți de poverile lor. Singura lui preocupare este să-și îngăduie dorința de a face scandal. Chiar cei ce susțin că sunt creștini își închid ochii la tot cea ce este curat, cinstit, nobil și bun și prețuiesc ceea ce este îndoielnic și dezagreabil, transmițându-le lumii.^{254Testimonies for the Church 5:56, 57.}SB 176.2