Capitolul 35 — Apel către tineri

Dragi prieteni tineri, ceea ce semănați aceea veți culege. Acum este timpul semănatului pentru voi. Cum va fi secerișul vostru? Ce semănați voi acum? Fiecare cuvânt pe care îl rostiți, fiecare faptă pe care o faceți, este o sămânță care va aduce roade bune sau rele și va aduce fie bucurie, fie întristare celui care a semănat-o. După cum este sămânța semănată, așa va fi și recolta. Dumnezeu v-a dat o mare lumină și multe privilegii. După ce v-a fost dată această lumină, după ce v-au fost prezentate cu claritate pericolele care vă stau în față, răspunderea trece asupra voastră. Felul cum tratați lumina pe care v-o dă Dumnezeu va îndrepta acul indicator spre fericire sau necaz. Voi înșivă vă hotărâți soarta.SB 184.1

Voi toți exercitați o influență spre bine sau spre rău asupra minții și caracterelor celor din jurul vostru. Și această influență pe care o aveți este scrisă în cărțile cu rapoarte din ceruri. Un înger vă însoțește și ia aminte la cuvintele și faptele voastre. Când vă treziți dimineața, vă simțiți voi neputința și nevoia de a primi tărie de la Dumnezeu? Îi aduceți voi la cunoștință Tatălui vostru ceresc, cu umilință și sinceritate, dorințele voastre? Dacă faceți astfel, îngerii înregistrează rugăciunile voastre și, dacă aceste rugăciuni nu au ieșit de pe buze prefăcute, când sunteți în primejdia de a face în mod inconștient ceea ce este rău și exercitați o influență care îi va determina și pe alții să facă rău, îngerul vostru păzitor va fi de partea voastră, călăuzindu-vă spre ceea ce este bine, alegând cuvintele în dreptul vostru și influențându-vă faptele.SB 184.2

Dacă nu vă simțiți în pericol și nu înălțați rugăciuni pentru ajutor și tărie de a vă împotrivi ispitelor, vă veți abate cu siguranță de la calea cea bună; neglijarea datoriei va fi însemnată în cărțile din ceruri și veți fi găsiți necorespunzători în ziua încercării.SB 184.3

Sunt unii în jurul vostru care au primit o educație în cele religioase și unii care au fost răzgâiați, răsfățați, lingușiți și lăudați până când au ajuns să fie desprinși de viața practică. Eu vorbesc despre persoanele pe care le cunosc. Caracterele acestora sunt atât de deformate datorită îngăduinței, lingușirii și indolenței, încât ei sunt cu totul inutili în viață. Iar dacă nu pot fi de folos în lucrurile care au în vedere această viață, ce putem nădăjdui pentru viața aceea, în care totul este curăție și sfințenie și în care toți au caractere armonioase? Eu m-am rugat pentru aceste persoane; m-am adresat personal lor. Am putut vedea influența pe care o exercită asupra minții altora, conducându-i spre vanitate, iubirea de îmbrăcăminte și nepăsare cu privire la soarta lor veșnică. Singura nădejde pentru această clasă este ca să ia seama la căile lor, să-și umilească mândria, să-și golească inimile înaintea lui Dumnezeu, să-și mărturisească păcatele și să se convertească.^{272Testimonies for the Church 3:363, 364.}SB 184.4