O experiență personală în sfătuirea copiilor

Unele mame nu sunt consecvente în felul cum își tratează copiii. Uneori sunt prea îngăduitoare, făcându-le rău în acest fel, iar alteori refuză să-și exprime mulțumirea față de anumite fapte ale copiilor lor, ceea ce ar face inimile copiilor foarte fericite. Procedând astfel, ele nu îl imită pe Hristos; El i-a iubit pe copii; El le-a înțeles simțămintele și a simțit împreună cu ei în plăcerile și necazurile lor.^{307The Ministry of Healing, 389, 330.}SB 199.4

Când copiii vă roagă să-i lăsați să meargă împreună cu cineva sau să participe la o petrecere unde să se distreze, să le spuneți: “Nu vă pot lăsa să mergeți, copii; stați aici jos lângă mine și vă voi spune de ce. Eu am de făcut o lucrare pentru veșnicie și pentru Dumnezeu. Voi mi-ați fost încredințați în grijă. Eu stau în locul lui Dumnezeu pentru voi, copiii mei, de aceea eu trebuie să veghez asupra voastră ca una care într-o zi trebuie să dea socoteală lui Dumnezeu. Vreți voi ca numele mamei voastre să fie scris în cărțile din ceruri ca una care nu și-a făcut datoria față de copiii ei, ca una care i-a dat voie vrăjmașului să intre și să ocupe locul pe care Dumnezeu trebuia să-l ocupe? Copii, vă voi spune ce este bine să faceți și apoi, dacă voi întoarceți spatele mamei și porniți pe căi nelegiuite, mama voastră va fi fără vină, dar voi va trebui să suferiți pentru propriile voastre păcate.”SB 199.5

Acesta este modul în care eu am procedat cu copiii mei și înainte ca voi să ajungeți să terminați ce aveți de spus, ei vor începe să plângă și să spună: “Nu vrei să te rogi pentru noi?” Desigur, niciodată n-am refuzat să mă rog pentru ei. Am îngenuncheat alături de ei și m-am rugat pentru ei. Apoi, plecam și îl imploram pe Dumnezeu în rugăciune până se ivea soarele pe cer, toată noaptea, pentru ca fascinația vrăjmașului să poată fi sfărâmată și aveam biruință. Deși mă costa o noapte de trudă, mă simțeam totuși răsplătită atunci când copiii se agățau de gâtul meu și îmi spuneau: “O, mamă, suntem așa de bucuroși că nu ne-ai lăsat să mergem atunci când am vrut. Acum ne dăm seama că ar fi fost rău.”SB 199.6

Părinți, acesta este modul în care trebuie să lucrați, ceea ce spuneți, așa să și simțiți. Acest lucru trebuie să ajungă o preocupare pentru voi, dacă vă așteptați să aveți copii mântuiți în împărăția lui Dumnezeu.^{308The Adventist Home, 528, 529.}SB 200.1

Niciodată nu se va putea da tinerilor o educație corespunzătoare în această țară sau în orice altă țară, dacă nu sunt ținuți departe de orașe. Obiceiurile și practicile din orașe fac ca mințile tinerilor să nu fie pregătite pentru primirea adevărului.^{309Fundamentals of Christian Education, 312.}SB 200.2