Capitolul 37 — Educația creștină

Ne apropiem cu grăbire de criza finală a istoriei acestei lumi și este important să înțelegem că beneficiile din punct de vedere educativ, oferite de instituțiile noastre, trebuie să fie diferite de cele oferite de școlile lumii.^{318Counsels to Parents, Teachers, and Students, 56.}SB 202.1

Ideile noastre cu privire la educație sunt prea înguste și prea restrânse. Este nevoie de un obiectiv mai larg, de un țel mai înalt. Adevărata educație presupune mai mult decât parcurgerea unor cursuri. Înseamnă mai mult decât pregătirea pentru viața de acum. Ea are de-a face cu întreaga ființă și cu întreaga perioadă de existență posibilă pentru om. Ea înseamnă dezvoltarea armonioasă a puterilor fizice, mintale și spirituale. Ea pregătește studentul pentru bucuria slujirii în această lume și pentru bucuria mai înaltă a unei slujiri mai vaste în lumea care va veni.^{319Education, 13.}SB 202.2

În cel mai înalt sens al cuvântului, lucrarea de educație și lucrarea mântuirii sunt unul și același lucru; căci, atât în educație, cât și în mântuire “nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă și care este Isus Hristos”.^{320Education, 30.}SB 202.3

Marele scop al educației și disciplinei vieții este acela de a-l readuce pe om în armonie cu Dumnezeu, pentru a-i înălța și înnobila natura morală spre a putea reflecta din nou chipul Creatorului. Această lucrare este atât de importantă, încât Mântuitorul a părăsit curțile cerești și a venit în persoană pe acest pământ, ca să-i poată învăța pe oameni să se pregătească pentru viața de sus.^{321Counsels to Parents, Teachers, and Students, 49.}SB 202.4

Este atât de ușor a fi prins în planuri, afaceri și obiceiuri lumești și a nu mai cugeta la timpul în care trăim sau la marea lucrare care trebuie îndeplinită, așa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe. Există pericolul continuu ca educatorii noștri să repete ceea ce au făcut iudeii, conformându-se obiceiurilor, practicilor și tradițiilor pe care nu Dumnezeu a fost Cel care le-a dat. Mulți se agață cu tenacitate și tărie de obiceiuri vechi și anumite studii care nu sunt esențiale, ca și când mântuirea lor ar depinde de aceste lucruri. Făcând astfel, ei se abat de la lucrarea specială a lui Dumnezeu și oferă studenților o educație deficitară, greșită.^{322Testimonies for the Church 6:150, 151.}SB 202.5

Ar trebui să avem bărbați și femei, calificați, care să lucreze în comunitățile noastre, care să-i instruiască pe tinerii noștri pentru domenii speciale ale lucrării, astfel încât suflete să fie conduse să îl vadă pe Isus. Școlile întemeiate de noi ar trebui să aibă în vedere acest obiectiv și să nu funcționeze după regulile școlilor denominaționale din cadrul altor biserici sau ca seminariile și colegiile lumești. Trebuie să existe o cu totul altă rânduială, în care necredincioșia nu trebuie să fie prezentă. Studenții trebuie învățați ce înseamnă creștinismul practic, iar Biblia trebuie considerată cel mai bun și cel mai important manual.^{323Fundamentals of Christian Education, 231.}SB 202.6