Autoritatea investită în biserică

Domnul Hristos dă putere glasului bisericii. “Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ, va fi legat în ceruri; și orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” (Matei 18, 18.) Acest lucru nu dă nimănui dreptul de a susține ce dorește, fără să țină seama de judecata bisericii. Dumnezeu a acordat bisericii Sale cea mai înaltă putere de sub ceruri. Trebuie respectat glasul lui Dumnezeu care vorbește prin poporul Său, unit în cadrul bisericii.^{431Testimonies for the Church 3:450, 451.}SB 241.4

Cuvântul lui Dumnezeu nu autorizează pe nici un om de a pune judecata lui mai presus de judecata bisericii și nici de a rosti propriile sale păreri împotriva părerilor bisericii. Dacă nu ar exista disciplina și conducerea bisericii, biserica s-ar diviza; nu s-ar mai putea ține laolaltă ca un trup. Au existat întotdeauna indivizi cu minți independente, care au pretins că ei au dreptate, că Dumnezeu i-a învățat, impresionat și călăuzit în mod special pe ei. Fiecare are o teorie a lui proprie, vederi proprii și fiecare susține că vederile lui sunt în concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare are o teorie diferită a adevărului, deși fiecare susține că are o lumină specială de la Dumnezeu. Unii ca aceștia se abat de la trupul bisericii și fiecare constituie o biserică separată. Toți aceștia nu pot avea dreptate, deși ei toți susțin că sunt călăuziți de Domnul.SB 241.5

Mântuitorul nostru Și-a urmat învățăturile Sale de o făgăduință, și anume că acolo unde sunt doi sau trei care cer ceva lui Dumnezeu, le va fi dat. Domnul Hristos arată aici că trebuie să existe unitate cu ceilalți, chiar în dorințele noastre pentru un anumit obiectiv. O mare importanță este dată rugăciunii unite, unității în scop. Dumnezeu ascultă rugăciunile individuale, însă cu această ocazie Domnul Isus a dat lecții speciale și importante, care aveau să aibă în vedere biserica Sa, nou organizată pe pământ. Trebuie să existe o înțelegere cu privire la lucrurile pe care ei le doresc și pentru care se roagă. Nu este vorba numai despre gândurile și exercițiile unei anumite minți omenești, care se poate înșela; ci cererea trebuia să constituie cea mai serioasă dorință a mai multor minți îndreptate spre același punct.^{432Testimonies for the Church 3:428, 429.}SB 242.1

Biserica lui Dumnezeu este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Aceasta a fost organizată în vederea slujirii, iar misiunea ei este de a duce Evanghelia lumii. Încă de la început, planul lui Dumnezeu a fost ca, prin biserica Sa, să fie reflectată lumii deplinătatea și atotputernicia Sa. Membrii bisericii, cei pe care El i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, trebuie să facă cunoscută slava Sa. Biserica lui Dumnezeu este depozitara bogățiilor harului lui Hristos; și prin biserică se va face cunoscut, în cele din urmă, chiar și “domniilor și căpeteniilor din locurile cerești” descoperirea finală și deplină a iubirii lui Dumnezeu.^{433The Acts of the Apostles, 9.}SB 242.2