Atitudinea la rugăciune în casa lui Dumnezeu

Când intră în locul de închinare, închinătorii trebuie să aibă o purtare aleasă, să fie decenți, să meargă în liniște la locurile lor. Dacă există o sobă în încăpere, nu este potrivit ca să se îmbulzească în jurul ei, într-o atitudine nepăsătoare, indolentă. Vorbirea comună, șoaptele și râsul nu ar trebui permise în casa de închinare, nici înainte, nici după serviciul divin. Evlavia arzătoare, activă, trebuie să-i caracterizeze pe închinători.SB 249.3

Dacă sunt persoane care trebuie să aștepte câteva minute până să înceapă adunarea, să păstreze adevăratul spirit de devoțiune prin meditație în liniște, înălțându-și inimile în rugăciune către Dumnezeu, pentru ca serviciul divin să aibă un efect deosebit asupra inimilor lor și să conducă la convingerea și convertirea sufletelor lor. Ei trebuie să nu uite că solii cerești sunt prezenți în acea casă. Noi toți pierdem mult din dulcea comuniune cu Dumnezeu, prin agitația noastră, pierzând clipele de cugetare și rugăciune. Starea spirituală trebuie revizuită adesea, iar mintea și inima trebuie atrase spre Soarele Neprihănirii.SB 249.4

Dacă atunci când vin la casa de închinare oamenii au respect autentic pentru Domnul și au în minte faptul că se află în prezența Sa, va exista o dulceață grăitoare în tăcere. Șoaptele, râsul și vorbirea pot fi nepăcătoase în locul unde ne desfășurăm activitatea obișnuită, însă ele nu pot fi acceptate în casa unde i se aduce închinare lui Dumnezeu. Mintea trebuie să fie pregătită să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca acesta să aibă greutate asupra inimii și să o impresioneze în mod potrivit.SB 249.5

Când intră, pastorul trebuie să aibă o înfățișare demnă, solemnă. El trebuie să se plece în rugăciune tăcută de îndată ce pășește la amvon și să ceară cu ardoare prezența lui Dumnezeu. Ce impresie va face acest lucru! Oamenii vor avea o atitudine solemnă, respectuoasă. Pastorul lor vorbește cu Dumnezeu; el însuși se consacră lui Dumnezeu înainte de a îndrăzni să stea înaintea poporului. Solemnitatea îi pătrunde pe toți, iar îngerii lui Dumnezeu sunt aduși foarte aproape. Toți cei prezenți în adunare, care se tem de Dumnezeu, ar trebui, de asemenea, să se plece în rugăciune tăcută împreună cu acesta, pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze adunarea cu prezența Sa și să dea putere adevărului proclamat de buze omenești.^{450Testimonies for the Church 5:491-493.}SB 250.1

Întâlnirile pentru diferite prezentări și rugăciune nu trebuie să fie lungi, plictisitoare. Dacă este posibil, toți trebuie să respecte ora desemnată; iar dacă sunt unii care întârzie, cu jumătate de oră sau chiar cu 15 minute, nu ar trebui să se aștepte. Dacă sunt doar doi prezenți, ei pot apela la făgăduință. Adunarea trebuie să înceapă la ora desemnată pe cât este posibil, fie că sunt puțini, fie că sunt mai mulți adunați.^{451Testimonies for the Church 2:577, 578.}SB 250.2