“Iubiți-vă unii pe alții cum v-am iubit Eu”

Dumnezeu Și-a făcut partea în ceea ce privește mântuirea oamenilor, iar acum El face apel la cooperarea bisericii. Pe de o parte, este sângele lui Hristos, Cuvântul adevărului, Duhul Sfânt, iar de cealaltă parte, sunt sufletele care pier. Fiecare urmaș al Iui Hristos își are partea sa de făcut în a-i determina pe oameni să accepte binecuvântările pe care le oferă cerul. Să ne cercetăm cu atenție și să vedem dacă am făcut această lucrare. Să ne cercetăm, de asemenea, motivele și faptele vieții.SB 255.1

Sunt prea multe tablouri neplăcute care atârnă pe peretele memoriei? Ați avut adesea nevoie de iertarea lui Hristos. Ați depins continuu de mila și iubirea Lui. Și totuși, ați dovedit voi față de alții spiritul pe care l-a manifestat Hristos față de voi? Ați simțit voi o povară pe suflet față de cel care se aventura pe cărări oprite? L-ați sfătuit cu bunătate? Ați plâns pentru el și v-ați rugat cu și pentru el? Ați arătat voi, prin cuvinte duioase și fapte amabile, că îl iubiți și îi doriți mântuirea?SB 255.2

Când v-ați aflat în preajma celor care se clătinau și amețeau sub povara propriilor lor neputințe ale caracterului lor și a obiceiurilor greșite, i-ați lăsat să lupte singuri când le-ați fi putut da o mână de ajutor? Ați trecut de partea cealaltă a drumului când i-ați întâlnit pe acești oameni greu încercați, când lumea era gata să le arate simpatie și să-i arunce în plasa lui Satana? Sau ați fost gata, ca și Cain, să spuneți: “Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Geneza 4, 9.)SB 255.3

Cum privește marele Cap al bisericii lucrarea vieții voastre? Cum privește Acela pentru care fiecare suflet este prețios, fiind răscumpărat cu propriul Său sânge, la indiferența arătată față de aceia care se abat de la calea cea dreaptă? Nu vă e teamă că și El vă va lăsa, așa cum i-ați lăsat și voi pe aceștia? Fiți siguri că Cel care este adevăratul străjer asupra casei Domnului a notat fiecare neglijență.SB 255.4

Încă nu este prea târziu de a răscumpăra neglijențele din trecut. Să se producă o redeșteptare a dragostei dintâi, a acelui foc arzător. Căutați-i pe cei care s-au îndepărtat, legați-le, prin mărturisirea voastră, rănile pe care li le-ați făcut. Veniți aproape de inima cea mare a dragostei pline de milă și lăsați ca acel torent al iubirii divine să curgă în inima voastră, și de acolo spre inimile celor din jurul vostru. Să lăsăm ca duioșia și îndurarea pe care Domnul Isus le-a dat pe față în propria Lui viață să fie un exemplu pentru noi, pentru felul cum să-i tratăm pe semenii noștri, în special pe cei care sunt frații noștri în Hristos.SB 255.5

Mulți au căzut și s-au descurajat în marea luptă a vieții, când un cuvânt de îmbărbătare sau încurajare i-ar fi întărit ca să biruiască. Niciodată, niciodată să nu fiți fără inimă, reci, lipsiți de simpatie și cu un spirit de critică. Nu pierdeți niciodată ocazia de a spune un cuvânt de încurajare sau care să inspire nădejde. Nu putem spune ce efecte îndepărtate pot avea cuvintele noastre amabile, eforturile noastre creștinești de a ușura povara cuiva. Cei greșiți nu pot fi refăcuți în nici un alt mod decât cu spiritul blândeții, bunătății și al iubirii.^{462Testimonies for the Church 5:610.}SB 255.6