Rugăciunile publice nu trebuie să fie lungi

Domnul Hristos a întipărit în mintea ucenicilor Săi ideea că rugăciunile trebuie să fie scurte, să exprime doar ceea ce doresc și nu mai mult. El le-a arătat care ar trebui să fie lungimea și conținutul rugăciunilor lor, care să exprime dorințele lor pentru binecuvântări vremelnice și spirituale, cât și recunoștința lor pentru aceste lucruri. Cât de cuprinzătoare este această rugăciune simplă! Ea acoperă toate nevoile curente ale tuturor. Un minut sau două sunt suficiente pentru orice rugăciune obișnuită. Pot fi cazuri când rugăciunea este, într-un mod cu totul special, compusă de Duhul lui Dumnezeu, când se fac cereri stăruitoare în Duhul. Sufletul doritor tânjește și geme în agonie după Dumnezeu. Spiritul se luptă ca și Iacov și nu are odihnă fără manifestarea specială a puterii lui Dumnezeu. În acest caz, așa dorește Dumnezeu să fie.SB 292.3

Însă mulți își rostesc rugăciunile rece, ca pe un fel de predică. Acești oameni se roagă oamenilor, nu lui Dumnezeu. Dacă ei s-ar ruga lui Dumnezeu și ar înțelege cu adevărat ce fac, s-ar speria de încumetarea lor; căci rostesc un discurs în fața Domnului, în felul cum se roagă, ca și când Creatorul Universului ar avea nevoie de informații generale despre problemele generale referitoare la lucrurile care se întâmplă în lume. Toate aceste rugăciuni sunt ca o aramă sunătoare și ca un chimval zăngănitor. Nu se ține seama de ele în ceruri. Îngerii lui Dumnezeu s-au săturat de ele ca și oamenii de pe pământ, care sunt siliți să le asculte.SB 292.4

Domnul Isus era găsit adesea în rugăciune. El Se ducea în crângurile singuratice sau în munți spre a-Și face cunoscute cererile Tatălui. Când se sfârșeau treburile și grijile zilei și când cei obosiți căutau odihnă, Domnul Isus consacra timp pentru rugăciune. Noi nu descurajăm rugăciunea, căci există mult prea puțină rugăciune și veghere în vederea rugăciunii. Și există, de asemenea, și mai puțină rugăciune și înțelegere în Duhul. Rugăciunea arzătoare și eficientă își are totdeauna locul ei și nu va fi niciodată obositoare. O astfel de rugăciune îi va interesa și înviora pe toți cei cărora le place devoțiunea.SB 293.1

Rugăciunea tainică este neglijată și acesta este motivul pentru care mulți rostesc rugăciuni lungi, plictisitoare, în care repetă mereu aceleași lucruri atunci când se adună spre a se închina lui Dumnezeu. În rugăciunile lor vorbesc întruna despre datoriile pe care le-au neglijat în timpul săptămânii, se învârtesc mereu în jurul acelorași lucruri, sperând prin aceasta să-și compenseze neglijența și să-și liniștească conștiințele lor, care îi condamnă, care îi chinuie. Ei speră să capete trecere înaintea lui Dumnezeu, prin rugăciune. Însă adesea, aceste rugăciuni au ca rezultat aducerea și a altor minți la nivelul lor scăzut, de întuneric spiritual. Dacă creștinii ar ține cont acasă la ei de învățăturile Domnului Hristos cu privire la veghere și rugăciune, ei ar fi mai înțelepți în ce privește închinarea lor față de Dumnezeu.^{540Testimonies for the Church 2:581, 582.}SB 293.2