Rânduială pregătirii

Această rânduială constituie ceea ce a întocmit Domnul Hristos în vederea pregătirii pentru serviciul sacramental. În timp ce sunt nutrite mânia, dușmănia și lupta pentru supremație, inima nu poate intra în părtășie cu Hristos. Noi nu suntem pregătiți să primim împărtășirea cu trupul și sângele Său. De aceea Isus a fost Cel care a întocmit acest memorial al umilirii Sale, care să fie îndeplinit mai întâi.SB 300.2

Când se prezintă în fața acestei rânduieli, copiii lui Dumnezeu trebuie să-și aducă aminte de cuvintele Domnului vieții și slavei: “Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți: ‘Învățătorul și Domnul’ și bine ziceți, căci sunt. Deci dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că eu v-am dat o pildă ca și voi să faceți cum v-am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său și nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceți”. (Ioan 13, 12-17.)SB 300.3

Există în om tendința de a se socoti pe sine însuși mai presus decât fratele său, de a lucra pentru sine și de a căuta locul cel mai de frunte; și adesea, aceste lucruri au ca urmare bănuieli rele și amărăciune a spiritului. Rânduială care precede Cina Domnului este aceea de a îndepărta toate aceste neînțelegeri, de a-l face pe om să renunțe la egoismul lui, de a-l coborî de pe picioroangele lui la acea umilință a inimii care să-l facă să-și slujească fratele.SB 300.4

Străjerul ceresc este prezent în asemenea momente pentru a face din ele momente de cercetare, de convingere de păcat și de asigurare binecuvântată că păcatele au fost iertate. Domnul Hristos, în plinătatea harului Său, este prezent acolo pentru a schimba direcția gândurilor care au rătăcit pe căi egoiste. Duhul Sfânt trezește sensibilitatea acelora care urmează exemplul Domnului lor. Când ne aducem aminte de umilința Mântuitorului nostru, gând se leagă cu gând, se formează un lanț de amintiri, amintiri despre marea bunătate a lui Dumnezeu și a amabilității din partea prietenilor pământești.SB 300.5

Ori de câte ori această ceremonie este sărbătorită cum se cuvine, copiii lui Dumnezeu sunt aduși într-o relație sfântă, spre a se ajuta și binecuvânta unii pe alții. Ei se leagă că își vor dedica viața unei slujiri neegoiste. Și aceasta nu numai unii față de alții. Câmpul lor de lucru este tot atât de vast ca și cel al Domnului lor. Lumea este plină de cei care au nevoie de slujirea noastră. Cei săraci, ignoranți, sunt pretutindeni. Cei care s-au împărtășit cu Hristos în camera de sus vor porni să slujească așa cum a slujit El.SB 301.1

Domnul Isus i-a slujit pe toți, a venit să fie slujitorul tuturor. Și deoarece i-a slujit pe toți, și El trebuie să fie slujit și onorat de toți. Iar cei care vor să aibă parte de însușirile Lui divine și să fie părtași ai bucuriei Sale de a vedea suflete mântuite trebuie să urmeze exemplul Lui de slujire neegoistă.SB 301.2