Capitolul 65 — Iosua și îngerul

Dacă s-ar putea da la o parte vălul care separă ceea ce se vede de ceea ce nu se vede, și poporul lui Dumnezeu ar putea vedea marea luptă care se desfășoară între Hristos și îngerii cei sfinți și Satana și oștirile cele rele, cu privire la mântuirea omului; dacă ei ar putea înțelege minunata lucrare a lui Dumnezeu pentru salvarea sufletelor din robia păcatului și efortul Lui continuu pentru a-i apăra de răutatea celui rău, ei ar putea fi pregătiți mai bine spre a face față planurilor lui Satana. Mintea lor ar fi sensibilizată, având în vedere amploarea și importanța planului de mântuire și măreția lucrării pe care o au în față, ca împreună lucrători cu Hristos. Ar fi umili și, cu toate acestea, plini de curaj, conștienți că cerul întreg este interesat de mântuirea lor.SB 350.1

O ilustrare convingătoare și impresionantă a lucrării lui Satana și a lucrării Domnului Hristos, precum și a puterii Mijlocitorului nostru de a-l înfrânge pe acuzatorul poporului Său, este dată în profeția lui Zaharia. Într-o viziune sfântă, profetul îl privește pe marele preot. Iosua “îmbrăcat cu haine murdare”, stând înaintea îngerului Domnului, implorând mila lui Dumnezeu pentru poporul Său care se află în mare necaz. Satana stă la dreapta lui pentru a i se împotrivi. Marele preot nu se poate apăra pe el însuși sau pe poporul său de acuzațiile lui Satana. El nu poate pretinde că Israel este fără vină. În veșmintele lui murdare, simbolizând păcatele poporului, pe care le poartă ca reprezentant al lor, el stă înaintea îngerului mărturisind vinovăția lor și arătând totuși pocăința și umilința lor, bizuindu-se pe îndurarea unui Mântuitor care iartă păcatul și apelând, prin credință, la făgăduințele lui Dumnezeu.SB 350.2

Atunci îngerul, care este Însuși Hristos, Mântuitorul celor păcătoși, îl aduce la tăcere pe acuzatorul poporului Său, spunând: “Domnul să te mustre, Satano, Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul. Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” (Zaharia 3, 2.) Mijlocirea este acceptată și se dă porunca: “Dezbrăcați-l de hainele lui murdare”, iar lui Iosua îngerul îi spune: “Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare”. “Și i-au pus o mitră curată pe cap și l-au îmbrăcat în haine.” (Zaharia 3, 4.5.) Păcatele lui și ale poporului său au fost iertate. Israel a fost îmbrăcat cu “haine de sărbătoare” — neprihănirea lui Hristos atribuită lor.SB 350.3

Așa cum Satana i-a acuzat pe Iosua și poporul său, la fel, în toate veacurile, el acuză pe cei care caută îndurarea și favoarea lui Dumnezeu. În Apocalipsa, el este numit a fi “pârâșul fraților noștri”, “care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru”. (Apocalipsa 12, 10.) Lupta se repetă în dreptul fiecărui suflet care este salvat de sub puterea răului și al cărui nume este scris în cartea vieții Mielului. Niciodată nu este cineva primit din familia lui Satana în familia lui Dumnezeu fără a stârni împotrivirea înverșunată a celui rău. Acuzațiile lui Satana împotriva celor ce caută pe Domnul nu sunt determinate de nemulțumire datorată păcatelor lor. El tresaltă datorită caracterelor lor deficitare. El poate avea putere asupra lor numai când ei calcă Legea lui Dumnezeu. Acuzațiile lui provin doar din dușmănia lui față de Hristos. Prin planul de mântuire, Domnul Isus a zdrobit puterea lui Satana asupra familiei omenești și izbăvește sufletele de sub puterea lui. Toată ura, toată răutatea arhirebelului este ațâțată când vede dovada supremației Iui Hristos și, cu putere diavolească și viclenie, el acționează pentru a smulge cu forța de la El rămășița copiilor oamenilor care au acceptat mântuirea Lui.SB 350.4

El îi face pe oameni să fie sceptici, să-și piardă încrederea în Dumnezeu și să se despartă de dragostea Lui; îi ispitește să calce Legea Lui și apoi îi pretinde captivi ai lui și contestă dreptul lui Hristos de a-i lua de la el. El știe că cei care îl caută pe Dumnezeu cu ardoare pentru a obține iertarea și îndurarea Sa le vor căpăta; de aceea, le prezintă păcatele lor pentru a-i descuraja. El caută în mod constant ocazii împotriva acelora care încearcă să asculte de Dumnezeu. Chiar cele mai bune și acceptabile servicii de slujire ale lor el le face să pară stricate. Prin înșelăciuni fără număr, care sunt cele mai subtile și cele mai crude, el se străduiește să obțină condamnarea lor.SB 351.1

Omul nu poate face față singur acestor acuzații. Cu hainele lui pătate de păcat, mărturisindu-și vinovăția, el stă înaintea lui Dumnezeu. Însă Domnul Isus, Avocatul nostru, prezintă o pledoarie eficientă în favoarea tuturor acelora care, prin pocăință și credință, și-au încredințat Lui sufletele. El le susține cauza și îl înfrânge pe acuzatorul lor prin argumentele cele puternice ale Calvarului. Ascultarea Lui desăvârșită de Legea lui Dumnezeu, chiar până la moarte de cruce, I-a dat toată puterea în cer și pe pământ și El cere de la Tatăl Său îndurare și împăcare pentru omul vinovat. Acuzatorului poporului Său, El îi spune: “Domnul să te mustre, Satano. Aceștia au fost răscumpărați prin sângele Meu, sunt niște tăciuni scoși din foc”. Cei care se bizuie pe El, prin credință, primesc asigurarea plină de mângâiere: “Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac în haine de sărbătoare.”SB 351.2

Toți cei care s-au îmbrăcat cu haina neprihănirii lui Hristos vor sta înaintea Lui ca aleși ai Săi, credincioși. Satana nu are puterea de a-i smulge din mâna lui Hristos. Domnul Hristos nu va îngădui ca nici un suflet care, prin credință și cu pocăință, a cerut protecția lui Hristos, să treacă sub puterea vrăjmașului. Stă garanție Cuvântul Său: “Să se prindă de puterea Mea; să fie în pace cu Mine; da, să fie în pace cu Mine”. (Isaia 27, 5 KJV.) Făgăduința dată lui Iosua este făcută tuturor: “Dacă vei umbla pe căile Mele ... te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici”. (Zaharia 3, 7.) Îngerii lui Dumnezeu vor fi alături de ei, de ambele părți, chiar în această lume și ei vor sta în cele din urmă între îngerii care înconjoară tronul lui Dumnezeu.SB 351.3

Faptul că poporul recunoscut al lui Dumnezeu este reprezentat ca stând înaintea Domnului cu haine murdare ar trebui să conducă la umilință și profundă cercetare a inimii din partea celor care susțin că sunt de partea Numelui Său. Cei care își curăță într-adevăr sufletele prin ascultare de adevăr vor avea o părere din cele mai umile despre ei înșiși. Cu cât privesc mai îndeaproape caracterul fără pată al Domnului Hristos, cu atât mai puternică va fi dorința lor de a fi după chipul Său și cu atât mai puțin vor vedea curăție și sfințenie în ei înșiși. Însă, în timp ce recunoaștem starea noastră păcătoasă, noi trebuie să ne bizuim pe Hristos, ca neprihănirea noastră, sfințirea noastră, mântuirea noastră. Nu putem răspunde acuzațiilor lui Satana împotriva noastră. Numai Domnul Hristos poate pleda eficient în favoarea noastră. El este în stare să-l aducă la tăcere pe acuzator cu argumente care se bazează nu pe meritele noastre, ci pe meritele Lui.SB 352.1