Cum să fie primită mustrarea

Cei care sunt mustrați de Spiritul lui Dumnezeu nu trebuie să se ridice împotriva uneltei celei umile. Dumnezeu, și nu un muritor păcătos, este Cel care le-a vorbit pentru a-i salva de la ruină. Nu este plăcut pentru natura omenească să primească mustrarea și nici nu este posibil ca inima omenească, neluminată de Duhul lui Dumnezeu, să își dea scama de nevoia de mustrare sau binecuvântare ce trebuie aduse. Când omul cedează în fața ispitei și îngăduie păcatul, mintea lui se întunecă. Simțul moral este pervertit. Avertizările conștiinței nu sunt luate în seamă și glasul acesteia este auzit din ce în ce mai puțin. Acesta își pierde treptat puterea de a face distincție între bine și rău, până când își pierde simțământul că se află înaintea lui Dumnezeu. Poate că ține la formele religiei și îi respectă cu zel doctrinele, însă este lipsit de spiritul ei. Starea lui este descrisă de Martorul Credincios: “Pentru că zici, sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic; și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol”. (Apocalipsa 3, 17.) Când Duhul lui Dumnezeu, prin această solie de mustrare, declară că aceasta este starea lui, el nu poate vedea că această solie este adevărată. Este acesta un motiv pentru care el să respingă avertizarea? Nu.SB 96.2

Dumnezeu a dat suficiente dovezi pentru ca toți cei care doresc să facă astfel să fie convinși cu privire la caracterul Mărturiilor; și, după ce le-au recunoscut ca fiind de la Dumnezeu, datoria lor este să accepte mustrarea, chiar dacă ei nu își recunosc păcătoșenia. Dacă și-ar da seama pe deplin de starea în care se află, cât de mult ar simți nevoia de mustrare! Dar pentru că nu sunt conștienți de acest lucru, Dumnezeu, în îndurarea Lui, le-o așază în față, astfel ca ei să se pocăiască și să-și refacă viața înainte de a fi prea târziu. Cei care disprețuiesc avertizările vor fi lăsați în orbire, înșelându-se singuri; însă cei care țin seama de acestea și lucrează cu zel pentru a îndepărta din viața lor păcatul, pentru a beneficia de har, își vor deschide ușa inimii, pentru ca Mântuitorul cel scump să intre înăuntru și să-Și aibă sălașul în ei. Cei care sunt cei mai strâns legați de Dumnezeu sunt cei care Îi cunosc glasul când le vorbește. Cei care sunt spirituali pot discerne lucrurile spirituale. Aceștia vor fi mulțumiți că Dumnezeu le-a arătat greșelile lor.SB 96.3

David a învățat înțelepciunea din procedeele folosite de Dumnezeu cu el și s-a plecat în umilință în fața pedepsei Celui Prea înalt. Descrierea cu credincioșie a adevăratei sale stări de către profetul Natan l-a făcut pe David să fie conștient de păcatele lui și l-a ajutat să le înlăture. El a acceptat sfatul cu blândețe și s-a umilit înaintea lui Dumnezeu. “Legea lui Dumnezeu”, declară el, “este desăvârșită, ea convertește sufletul”. (Psalm 19, 7. KJV.)SB 97.1

“Dar dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte ... nu sunteți fii.” (Evrei 12, 8.) Domnul nostru a spus : “Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc”. (Apocalipsa 3, 19.) “Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă, aduce celor ce au trecut prin școala ei, roadă dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12, 11.) Printr-o disciplină amară, aceasta este dată de către un Tată îndurător și plin de dragoste, “ca să putem fi părtași ai sfințeniei Sale.”^{126Testimonies for the Church 5:682, 683.}SB 97.2