Adventiștii de ziua a șaptea — un exemplu pentru lume

Ca popor, noi pretindem că suntem reformatori, purtători de lumină în lume, străjeri credincioși pentru Dumnezeu, care păzesc orice cale pe care Satana ar putea pătrunde cu ispitele lui pentru a perverti apetitul. Exemplul și influența noastră trebuie să fie o putere de partea reformei. Trebuie să ne abținem de la orice obicei care ne-ar toci conștiința sau ar încuraja ispita. Nu trebuie să deschidem nici o ușă prin care Satana să poată avea acces la mintea vreunei ființe omenești, care este făcută după chipul lui Dumnezeu.^{154Testimonies for the Church 5:360.}SB 105.5

Singura cale sigură este aceea de a nu atinge, nu gusta, nu umbla cu ceai, cafea, vinuri, tutun, opiu și băuturi alcoolice. Nevoia oamenilor din această generație, de a chema în ajutorul lor puterea voinței, întărită de harul lui Dumnezeu, pentru a putea rezista ispitirilor lui Satana și a se împotrivi chiar și celei mai mici îngăduiri a apetitului pervertit, este de două ori mai mare decât a fost cu câteva generații în urmă. Însă generația din prezent are mai puțină putere și mai puțină stăpânire de sine decât au avut cei care au trăit mai înainte. Cei care și-au îngăduit apetitul pentru acești stimulenți au transmis poftele și patimile lor depravate copiilor lor și este nevoie de mai multă putere morală spre a rezista necumpătării în toate formele ei. Calea unică de urmat este aceea de a sta hotărât de partea cumpătării și de a nu se aventura pe calea primejdiei.SB 105.6

Dacă sensibilitățile morale ale creștinilor ar fi trezite în privința cumpătării în “toate lucrurile”, ei ar putea, prin exemplul lor, începând de la mesele lor, să-i ajute pe cei care sunt slabi în privința stăpânirii de sine, care sunt aproape lipsiți de putere în a rezista dorințelor poftei. Dacă noi am fi conștienți că obiceiurile pe care ni le formăm în această viață ne vor afecta interesele veșnice, că destinul nostru veșnic depinde de obiceiurile stricte în privința cumpătării, atunci ne-am strădui să lucrăm până ajungem la cumpătare strictă în mâncare și băutură. Prin exemplul și efortul nostru personal, noi putem constitui mijlocul prin care să fie salvate multe suflete de la degradare, prin necumpătare, nelegiuire și moarte. Surorile noastre pot face mult în marea lucrare de salvare a oamenilor, punând pe mesele lor numai mâncăruri sănătoase, hrănitoare. Ele își pot folosi timpul lor prețios educând gusturile și poftele copiilor lor, formându-le obiceiuri de cumpătare în toate lucrurile și încurajând stăpânirea de sine și bunăvoința de a face bine altora.^{155Testimonies for the Church 3:488, 489.}SB 106.1