Capitolul 20 — Căsătoria

Dumnezeu a făcut din bărbat o femeie, care să-i fie tovarăș și ajutor, care să fie una cu ei, să-l înveselească, să-l încurajeze, să-i fie o binecuvântare, iar el, la rândul lui, să-i fie un ajutor puternic. Toți aceia care pășesc în relația de căsătorie, având un scop sfânt — soțul de a dobândi sentimentele curate ale unei inimi de femeie, femeia de a înmuia și îmbunătăți caracterul soțului ei și de a-l desăvârși — îndeplinesc scopul lui Dumnezeu pentru ei.SB 125.1

Domnul Hristos nu a venit pentru a distruge această instituție, ci s-o readucă la sfințenia și noblețea sa originală. El a venit să restaureze chipul moral al lui Dumnezeu în om și această lucrare a început-o punându-Și aprobarea asupra căsătoriei.SB 125.2

El, care a dat-o pe Eva lui Adam, ca ajutor, a înfăptuit prima Sa minune la un ospăț de nuntă. În sala de ospăț, acolo unde prietenii și rudele se bucurau împreună, a fost locul unde Și-a început Domnul Hristos lucrarea publică. In acest fel, El a aprobat căsătoria, recunoscând-o ca pe o instituție pe care El însuși o întemeiase. El fusese Cel care poruncise ca bărbații și femeile să se unească prin sfânta legătură a căsătoriei, să întemeieze familii ai căror membri, încoronați cu onoare, aveau să fie recunoscuți ca membri ai familiei de sus.SB 125.3