Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Chemaţi să fim diferiţi - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 5 — Nu e de ajuns să faci ce e bine

    Matei 19, 16-22: Atunci s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: “Învățătorule, ce bine sa fac, ca să am viața veșnică?”. El i-a răspuns: “De ce mă întrebi ‘ce bine’? Binele este unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.” “Care?”, I-a zis el și Isus i-a răspuns: “Să nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturie mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Tânărul I-a zis: “Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea; ce-mi mai lipsește?”. “Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, “du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă”. Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuțiiCFD 26.1

    Tânărul acesta avea ceea ce par să dorească mulți alții de vârsta lui: o poziție socială înaltă și bogăție. Într-o zi, privindu-L pe Isus cum stătea de vorbă cu copiii, plin de duioșie și afecțiune, și-a descoperit în inimă dorința crescândă de a fi ucenicul Domnului. Gândul acesta a devenit atât de insistent, încât tânărul a alergat după Isus, a îngenuncheat și a pus cu sinceritate cea mai importantă întrebare din viață: “Bunule învățător, ce pot să fac ca să am viața veșnică?”.CFD 26.2

    Isus i-a răspuns cu o provocare, care cerceta gândurile tânărului. El i-a spus: “Numai Dumnezeu este bun, așa că de ce Mă numești pe Mine bun?”.CFD 26.3

    Este evident că acest tânăr conducător trăia “o viață bună”, corectă. El se convinsese că “reușise” atât în profesia lui, cât și în viața spirituală. Cu toate acestea, simțea că mai lipsea ceva. El văzuse cum îi binecuvânta Isus pe copii și voia să-l binecuvânteze și pe el.CFD 26.4

    Drept răspuns la întrebarea lui, Isus i-a spus să țină poruncile și a citat câteva din ele care au de-a face cu relațiile interpersonale. Tânărul conducător i-a replicat plin de siguranță că el le împlinise din copilărie. Apoi a adăugat tulburătoarea întrebare: “Ce mai lipsește?”. Privind chipul tânărului, Isus îi cerceta viața și caracterul. El îl iubea pe cel îngenuncheat la picioarele Lui și dorea să-i dea pacea pe care o dorea acesta. Astfel că i-a răspuns: “Un lucru lipsește. Vinde-ți toată averea și dă câștigul celor săraci. Asta îți va asigura un cont bancar în ceruri. Apoi ia crucea și urmează-Mă”.30Hristos lumina lumii, 518, 519.CFD 27.1

    Isus îl dorea cu adevărat pe tânărul acela ca ucenic. El știa că tânărul putea exercita o foarte mare influență spre bine. Avea multe calificări și talente. Isus voia să-i dea ocazia de a-și dezvolta un caracter care să reflecte chipul lui Dumnezeu.CFD 27.2

    Dacă tânărul conducător I s-ar fi alăturat lui Isus, el ar fi avut o mare putere de influență spre bine. Dacă ar fi ales să fie ucenic, ce diferită ar fi fost viața lui!31Hristos lumina lumii, 519.CFD 27.3

    Poate că el obținuse de la viață tot ce-și dorea. Dar mai lipsea totuși un lucru, unul singur! Să-și vândă și să-și împartă marea bogăție și să I se alăture lui Isus — și atunci, singurul lui punct slab ar fi fost îndreptat. Acționând astfel, ar fi înlăturat din viața lui interesele personale și ar fi umplut-o, în locul acestora, cu dragostea lui Dumnezeu. Isus i-a cerut să aleagă între bogăția pământească și valoarea cerească.CFD 27.4

    Să I se alăture lui Isus ar fi însemnat ca acest tânăr să accepte o viață de sacrificiu de sine. Cu adânc interes l-a urmărit Isus cum cântărea alegerea. Mintea ascuțită a tânărului conducător a înțeles ce i se spusese, dar aceasta l-a întristat. Dacă ar fi priceput cât ar fi avut de câștigat prin acceptarea darului lui Isus, el ar fi devenit ucenic. Însă în loc de aceasta ei se gândea la ceea ce avea de pierdut.32Hristos lumina lumii, 520.CFD 27.5

    Tânărul îngenuncheat în fața lui Isus slujea ca membru de cinste al unui consiliu al evreilor, iar Satana l-a ispitit să se gândească la perspectivele atrăgătoare ale poziției pe care o ocupa. Da, cu siguranță, acest tânăr dorea comoara spirituală pe care i-o oferea Isus. Dar dorea de asemenea și avantajele bogăției sale. Da, dorea viața veșnică. Însă nu voia sacrificiu. În cele din urmă, după ce s-a gândit îndelung, el s-a îndepărtat plin de tristețe. Prețul vieții veșnice părea prea mare.CFD 28.1

    Tânărul conducător a ajuns o victimă a amăgirii de sine. El nu împlinise toate poruncile, deși așa spunea. Avea un idol căruia i se închina: propria bogăție. El își iubea averea mai mult decât pe Dumnezeu, iubea ceea ce primise mai mult decât pe Dătător.CFD 28.2

    Mulți se confruntă astăzi cu aceeași alegere. Ei cântăresc cerințele lumii spirituale, care sunt în contrast cu cerințele lumii materiale. Și, la fel ca tânărul conducător, și ei îi întorc spatele lui Isus, spunând: “Nu-I pot sluji Omului acestuia”.33Hristos lumina lumii, 520, 523.CFD 28.3

    O, dacă ar fi fost el în stare să vadă, dincolo de o viață de împlinire a legii, viața de dragoste adevărată pe care i-o oferea Isus, ce diferită ar fi putut fi viața lui!CFD 28.4

    Acestui conducător i se dăduse mult ca să poată da dovadă de generozitate. La fel este și astăzi. Dumnezeu ne dăruiește talente și ocazii spre a lucra împreună cu El, ajutându-i pe cei săraci și în suferință. Ori de câte ori ne folosim darurile în felul acesta, suntem parteneri cu Dumnezeu în câștigarea altora pentru Hristos. Cei care se bucură de poziții cu o mare influență și de securitate financiară pot crede că prețul urmării lui Isus este prea mare. Dar predarea de sine se află chiar la baza a ceea ce înseamnă să fii urmașul, ucenicul Său. Adeseori, această realitate este exprimată în termeni ce par severi, dar Dumnezeu nu are o altă cale pentru a ne salva, decât să ne despartă de toate lucrurile care până la urmă ne-ar distruge.34Hristos lumina lumii, 523.CFD 28.5

    Isus a mai chemat în serviciul Său un om bogat, care a lăsat într-adevăr totul, schimbându-și afacerea profitabilă cu sărăcia și greutățile.35Hristos lumina lumii, 272, 273.CFD 28.6

    Nimănui nu-i place “omul cu taxele”. Nici astăzi, nici în Palestina de pe vremea lui Hristos. Acești funcționari publici erau cei mai detestați dintre toți. Nu numai pentru că strângeau taxele și impozitele (o dureroasă amintire pentru evrei despre cuceritorii lor romani), ci și pentru că acești oameni erau necinstiți. Folosind forța și amenințările, ei se îmbogățeau. Iar când un evreu muncea pentru romani, strângând taxele, el era privit ca aparținând celui mai rău și stricat segment al societății evreiești.36Hristos lumina lumii, 272.CFD 29.1

    Matei era unul din mult urâții agenți financiari. Dar într-o zi lucrul acesta s-a schimbat. După ce a chemat două perechi de frați din regiunea Mării Galileii, Petru și Andrei, apoi Iacov și Ioan, Isus l-a chemat și pe Matei să-i fie ucenic. În vreme ce alții îl judecau pe Matei după ocupația sa, Isus i-a citit inima și și-a dat seama că era deschisă. Matei îl auzise pe Isus vorbind și dorea să ceară ajutor, dar se convinsese că Marele învățător niciodată nu l-ar băga în seamă.37Hristos lumina lumii, 272.CFD 29.2

    Stând într-o zi la masa lui de vameș, Matei L-a văzut pe Isus apropiindu-Se. După numai câteva clipe, el a rămas uimit să-L audă pe Isus spunându-i: “Urmează-Mă”. Matei s-a ridicat de la masă, a lăsat toate așa cum erau, s-a întors și L-a urmat pe Isus. N-a ezitat, n-a pus întrebări, nu s-a gândit nici o secundă la afacerile lui sau la sărăcia pe care avea să o primească în schimb. Pentru Matei, era îndeajuns să fie cu Isus, să-I asculte cuvintele și să lucreze cu El.CFD 29.3

    La fel s-a întâmplat și cu frații pe care Isus tocmai îi chemase. Petru și Andrei au auzit chemarea Sa, și-au aruncat plasele pe țărm, și-au părăsit barca pescărească și au plecat cu Isus. N-au întrebat cum aveau să-și câștige traiul sau cum aveau să-și întrețină familiile. Ei găseau chemarea de a fi ucenic al lui Isus prea puternică pentru a se mai gândi sau a amâna. Pur și simplu au ascultat acea chemare și I s-au alăturat lui Isus.CFD 29.4

    Vestea despre alegerea pe care o făcuse Matei a trezit interes în toată cetatea. Plin de entuziasmul noii sale ucenicii, Matei a căutat cu disperare să-i influențeze și pe foștii lui asociați. Așa că a organizat o petrecere la el acasă și și-a invitat rudele și prietenii. Printre prietenii lui se aflau nu numai vameși, ci și mulți alți oameni cu “o reputație dubioasă”, oameni evitați cu strictețe de vecinii lor mai scrupuloși.CFD 29.5

    Însă Isus n-a ezitat să accepte invitația, chiar dacă știa că-i va jigni pe conducătorii evrei și că în ochii celorlalți va fi pus într-o poziție îndoielnică. Cu plăcere S-a dus Isus la acel ospăț, unde Matei L-a așezat în capul mesei, în jurul Lui fiind alți vameși necinstiți.38Hristos lumina lumii, 273, 274.CFD 30.1

    În timpul ospățului, niște rabini au încercat să-i întoarcă pe noii ucenici împotriva noului lor învățător, întrebându-i: “De ce mănâncă învățătorul vostru cu vameșii și păcătoșii?”. Isus le-a auzit întrebarea și, înainte ca ucenicii Săi să poată răspunde, El i-a provocat pe rabini rostind: “Nu oamenii sănătoși se duc la doctor, ci numai cei bolnavi. Mai bine vă duceți și încercați să pricepeți înțelesul acestor cuvinte: ‘îndurare vreau, iar nu jertfă’. Eu n-am venit să-i chem pe cei neprihăniți. Am venit să-i chem pe păcătoși să se pocăiască.”CFD 30.2

    Fariseii se pretindeau desăvârșiți spiritual, fără nevoie de un medic spiritual. Ei considerau că vameșii și neamurile erau pe moarte din cauza bolii lor spirituale. De aceea, Isus i-a confruntat pe acești conducători religioși cu un adevăr evident: de ce n-ar sta El alături de cei care aveau într-adevăr nevoie de ajutorul Lui?39Hristos lumina lumii, 275.CFD 30.3

    O religie legalistă nu poate atrage la Isus pe nimeni, niciodată. Este atât de lipsită de dragoste! Posturile și rugăciunea motivate de un spirit de îndreptățire de sine sunt abominabile. Chiar și serviciile divine solemne, ceremoniile religioase, “autoumilirea” publică și sacrificiile impresionante, făcute cu intenția de a dovedi că persoana respectivă “are dreptul” la cer, nu sunt decât o mare înșelătorie. Nimic din ceea ce putem noi face nu ne poate cumpăra vreodată salvarea, mântuirea.40Hristos lumina lumii, 280.CFD 30.4

    La o analiză finală, numai atunci când renunțăm la propriile interese putem deveni credincioși, ucenici ai lui Isus. Tânărul conducător bogat nu s-a putut hotărî să facă acest lucru. Matei l-a făcut. Unul dintre ei a făcut alegerea bună; celălalt nu. Matei a fost transformat și a început o viață de slujire plină de bucurie. Celălalt și-a continuat viața lui plină de onoruri omenești și bogăție — și de goliciune. Unul a găsit viața veșnică; celălalt a pierdut-o. Când renunțăm la propriile interese, Domnul ne insuflă o nouă viață. Numai “burdufurile noi” pot păstra “vinul nou” al unei vieți reînnoite în Hristos.41Hristos lumina lumii, 280.CFD 30.5

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents