Nu printre cei bogați

[Testimonies for the Church 7:88, 89 (1902).]

S-ar putea ca nouă să ni se pară că, pentru sanatoriile noastre, cel mai bine ar fi să alegem locuri printre cei bogați, pentru că aceasta va însemna reputație pentru noi și va asigura clientelă pentru instituțiile noastre. Însă nu aceasta este lumina. “Dumnezeu nu vede așa cum vede omul”. (1 Samuel 16, 7.) Omul se uită la înfățișarea exterioară. Dumnezeu privește la inimă. Cu cât vor fi mai puține clădiri mari în jurul instituțiilor noastre, cu atât mai puține necazuri vom avea. Mulți dintre posesorii de proprietăți sunt oameni nereligioși și lipsiți de respect. Gânduri lumești le umplu mintea. Distracțiile lumești, veselia zgomotoasă și râsul le ocupă timpul. Extravaganța în îmbrăcăminte și o viețuire luxoasă le absorb averile. Solii cerești nu sunt bineveniți în casele lor. Ei nu au nevoie de Dumnezeu.SS 269.1

Umilința constituie o lecție greu de învățat pentru oameni și este dificilă în special pentru cei bogați și îngăduitori față de sine. Cei care nu socotesc că trebuie să răspundă înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce posedă sunt ispitiți să înalțe eul, ca și când bogățiile, reprezentate prin terenuri și depuneri în bănci, i-ar face independenți față de Dumnezeu. Plini de mândrie și îngâmfare, ei socotesc că trebuie să fie stimați pentru bogăția lor.SS 269.2

Sunt mulți oameni bogați care, în ochii lui Dumnezeu, sunt ispravnici necredincioși. În felul cum dobândesc și folosesc ei mijloacele pe care le au, El vede în aceasta hoție. Ei L-au neglijat pe marele Proprietar al tuturor lucrurilor și nu au folosit mijloacele încredințate lor pentru a-i alina pe cei suferinzi și asupriți. Pentru ei înșiși, și-au pus deoparte mânie pentru ziua mâniei, căci Dumnezeu va răsplăti pe orice om după faptele sale. Acești oameni nu se închină lui Dumnezeu; eul este idolul lor. Ei dau la o parte dreptatea și mila, înlocuindu-le cu avariția și lupta. Dumnezeu spune: “Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri?” (Ieremia 9, 9.)SS 269.3

Dumnezeu nu ar avea plăcere ca vreuna dintre instituțiile noastre să fie așezată într-un loc cu o asemenea faimă, oricât de mari ar fi în aparență avantajele. Oamenii egoiști și bogați au o influență molipsitoare asupra minții oamenilor, iar vrăjmașul ar lucra prin ei pentru a ne pune piedici pe cale. Tovărășiile rele constituie totdeauna obstacole în calea evlaviei și consacrării, iar principiile care sunt aprobate de Dumnezeu pot fi subminate de astfel de tovărășii. Dumnezeu dorește ca nici unul dintre noi să nu fim ca Lot, care și-a ales căminul într-un loc în care el și familia lui erau în continuu contact cu răul. Lot s-a dus bogat în Sodoma; de acolo a plecat rară nimic, călăuzit de mâna unui înger, în timp Ce solii mâniei așteptau să reverse explozibilul acela fierbinte, care avea să mistuie pe locuitorii acelei cetăți mult privilegiate și să-i nimicească frumusețea încântătoare, făcând pustiu și gol un loc pe care Dumnezeu îl făcuse odată foarte frumos.SS 270.1

Sanatoriile noastre nu trebuie așezate lângă reședințele oamenilor bogați, unde ar fi privite ca o inovație și o urâciune și ar fi comentate în mod nefavorabil, deoarece acceptă oameni suferinzi din toate clasele. Religia curată și neîntinată îi face pe cei care sunt copii ai lui Dumnezeu să fie o singură familie, legați cu Hristos în Dumnezeu. Însă spiritul lumii este plin de mândrie, parțial, exclusivist, favorizând doar pe câțiva.SS 270.2

Când ne construim clădirile, trebuie să ne menținem departe de marii oameni ai lumii și să-i lăsăm să caute ajutorul de care au nevoie, îndepărtându-se de tovarășii lor în locuri mai retrase. Noi nu vom fi pe plac lui Dumnezeu dacă ne vom construi sanatoriile între oameni extravaganți în ce privește îmbrăcămintea și modul de viețuire, care sunt atrași de cei care au plăcere în etalare. — (Testimonies for the Church 7:88-89 (1902).)SS 270.3