Principiul trebuie să stăpânească

Pentru a putea veni în întâmpinarea nevoilor reale ale oamenilor, motivațiile hotărâte ale principiului religios trebuie să constituie putere călăuzitoare. Când se adună laolaltă creștinii cu cei lumești, elementul creștin nu trebuie să fie asimilat de cel nesfințit. Contrastul dintre cele două categorii trebuie să fie clar și pozitiv. Ei sunt slujitori la doi stăpâni. O clasă se luptă să păstreze calea umilă a ascultării de cerințele lui Dumnezeu — calea simplității, a blândeții și umilinței — imitând Modelul, pe Domnul Isus Hristos. Cealaltă clasă este total opusă celei dintâi. Ei slujesc lumii, fiind dornici și ambițioși a-i urma modelele în ceea ce privește îmbrăcămintea extravagantă și satisfacerea poftei. Acesta este câmpul în care Domnul a rânduit o anumită lucrare celor care lucrează la sanatorii. Nu trebuie să micșorăm distanța dintre noi și cei lumești, apropiindu-ne de standardele lor, coborând de la calea cea înaltă trasată pentru cei răscumpărați ai Domnului, pentru a umbla pe ea. Însă farmecul pe care îl dă pe față viața creștină — principiile puse în practică în lucrarea noastră de zi cu zi: ținerea poftei sub controlul rațiunii, menținerea simplității în îmbrăcăminte și angajarea în conversații sfinte — va constitui o lumină care strălucește continuu pe calea celor a căror obiceiuri sunt false....SS 280.2

Toți cei care lucrează în instituțiile noastre trebuie să aibă o grijă plină de gelozie ca nimic să nu se piardă, chiar dacă un anumit lucru nu ar privi în mod direct acea parte a lucrării care le este rânduită lor. Fiecare poate face ceva spre a economisi. Toți trebuie să-și îndeplinească lucrarea, nu pentru a câștiga lauda oamenilor, ci în așa fel încât să poarte amprenta lui Dumnezeu.SS 281.1

Domnul Hristos a dat odată o lecție despre economie ucenicilor Săi, care este demnă de cea mai mare atenție. El făcuse o minune pentru a hrăni mii de oameni flămânzi care ascultaseră învățăturile Sale; totuși, după ce toți au mâncat și erau mulțumiți. El nu a îngăduit ca resturile să se piardă. El, care a putut, potrivit cu nevoia lor, să hrănească acea mulțime mare prin puterea Sa divină, a poruncit ucenicilor Săi să adune firimiturile, pentru ca nimic să nu se piardă. Această lecție a fost dată și pentru folosul nostru, nu numai pentru cei care trăiau pe vremea Domnului Hristos. Fiul lui Dumnezeu Se îngrijește de nevoile vieții vremelnice. El nu a trecut cu vederea firimiturile rămase, deși El ar fi putut face un asemenea ospăț oricând ar fi dorit. Lucrătorii din instituțiile noastre ar face bine dacă ar da atenție acestei lecții: “Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”. (Ioan 6, 12.) Aceasta este datoria tuturor, iar cei care au funcții de conducere trebuie să fie un exemplu. — (Testimonies for the Church 4:571-573 (1881).)SS 281.2