Urmările păcatului nutrit

Cel mai puternic bastion al viciului din lumea noastră nu este viața imorală a păcătosului abandonat sau a proscrisului infam; ci este viața aceluia care de altfel pare virtuoasă, onorabilă și nobilă, dar în care un păcat este nutrit, un viciu este îngăduit. Pentru sufletul care se luptă în secret împotriva vreunei ispite uriașe, tremurând, chiar pe marginea prăpastiei, exemplul cuiva de felul acesta constituie cea mai puternică momeală spre păcat. Acela care, înzestrat fiind cu concepții înalte, încalcă cu bună știință unul dintre preceptele Legii sfinte a lui Dumnezeu și-a pervertit darurile nobile într-o atracție spre păcat. Geniul, talentul, simpatia, chiar și faptele bune și generoase pot deveni cursele lui Satana pentru a ademeni alte suflete și a le aduce aproape de prăpastia nimicirii atât pentru viața aceasta, cât și pentru cea viitoare. — (Thoughts From the Mount of Blessing, 94, 95 (1896).)SS 298.2