Un vindecător al bolilor spirituale

Lucrarea medicului creștin nu se sfârșește prin vindecarea suferințelor trupului; eforturile sale trebuie să se extindă și asupra sufletului. Poate nu este de datoria lui, dacă nu i se cere acest lucru, să prezinte anumite puncte teoretice în privința adevărului; însă el își poate îndrepta pacienții către Hristos. Lecțiile învățătorului divin sunt totdeauna potrivite. El trebuie să le atragă atenția celor care sunt veșnic nemulțumiți către dovezile întotdeauna proaspete ale iubirii și grijii lui Dumnezeu, către înțelepciunea și bunătatea Sa, așa cum sunt ele manifestate în lucrările creațiunii Sale. Mintea poate fi atunci condusă prin intermediul naturii pentru a înțelege natura lui Dumnezeu și să se concentreze asupra cerurilor pe care El le-a pregătit pentru cei ce Îl iubesc.SS 323.3

Medicul trebuie să știe cum să se roage. În multe cazuri, el trebuie să mărească suferința pentru a salva viața; și fie că pacientul este creștin sau nu, el se va simți mai în siguranță dacă va ști că medicul său se teme de Dumnezeu. Rugăciunea va da bolnavului multă încredere și, în multe cazuri, dacă problemele lor sunt aduse înaintea Marelui Medic, cu încredere umilă, acest lucru va face pentru ei mai mult decât toate medicamentele care pot fi administrate.SS 324.1

Satana este cel care a adus boala, iar medicul pornește război împotriva lucrării și puterii sale. Boala minții omenești este răspândită pretutindeni. Nouă zecimi din bolile de care suferă oamenii își au temelia aici. Poate, în dreptul unora, faptul că trebuie să plece de acasă le roade sufletul ca un cancer și le slăbește forțele vitale. Remușcările pentru păcat subminează uneori organismul și dezechilibrează mintea. Sunt, de asemenea, și învățături eronate, ca cea despre existența unui iad care arde veșnic și despre chinul nesfârșit al celor nelegiuiți care, prin faptul că dau o imagine exagerată și distorsionată despre caracterul lui Dumnezeu, au produs aceleași rezultate asupra minții mai sensibile a unor oameni. Necredincioșii au profitat din plin de pe urma acestor cazuri, punând nebunia pe seama religiei, însă acest lucru este o teribilă calomnie, una pe care în curând nu vor mai avea plăcere să o susțină. Religia Iui Hristos nu este nici pe departe cauza nebuniei, ci este una dintre cele mai eficiente remedii ale sale, căci este alinare, o mângâiere pentru nervi.SS 324.2

Medicul are nevoie de mult mai mult decât înțelepciune și putere omenească pentru a ști cum să facă față multelor cazuri tulburătoare de boală a minții și a inimii pe care este chemat să le trateze. Dacă nu cunoaște puterea harului divin, el nu va putea veni în ajutorul celor în necazuri, ci va agrava dificultatea; însă, dacă el este prins cu tărie de Dumnezeu, va fi în stare să-i ajute pe cei care au mintea bolnavă, tulburată. El va fi în stare să-și îndrepte pacienții spre Hristos și să-i învețe să meargă cu toate grijile și încurcăturile lor la marele Purtător de poveri.SS 324.3

Există o legătură, rânduită de Divinitate, între păcat și boală. Nici un medic nu poate lucra nici măcar o lună fără să-și dea seama de acest lucru. S-ar putea să ignore acest fapt, mintea sa s-ar putea să fie ocupată cu multe alte treburi și atenția să nu-i fie atrasă spre aceasta. Însă, dacă vrea să vadă acest lucru și este cinstit, nu se poate să nu recunoască faptul că relația dintre păcat și boală este una cauză-efect. Medicul trebuie să aibă agerimea de a vedea acest lucru și de a acționa în mod corespunzător. După ce câștigă încrederea celor aflați în necaz, alinându-le suferințele și aducându-i înapoi de pe marginea mormântului, el poate să-i învețe că boala este urmarea păcatului și că vrăjmașul cel căzut este cel care caută să-i ispitească spre practici distrugătoare de sănătate și de suflet. El poate imprima asupra minții lor necesitatea lepădării de sine și de ascultare de legile vieții și ale sănătății. În special în mintea celor tineri poate introduce principiile cele drepte. Dumnezeu își iubește creaturile cu o dragoste duioasă și puternică. El a rânduit legile naturale; însă legile Sale nu sunt niște pretenții arbitrare. Fiecare expresie “să nu ...” ori face parte din legea fizică sau morală, ori conține sau implică și o făgăduință. Dacă există ascultare, binecuvântările ne vor însoți pașii; dacă nu există ascultare, pericolul și nefericirea vor urma. Legile lui Dumnezeu sunt rânduite spre a aduce pe poporul Său mai aproape de Sine. El îi va salva de rău și îi va conduce spre bine dacă se vor lăsa călăuziți; însă El nu vrea să-i forțeze niciodată....SS 325.1

Medicii care se tem de Dumnezeu și îl iubesc sunt puțini, în comparație cu cei care sunt necredincioși sau nereligioși pe față, și aceștia trebuie preferați, nu cei din urmă. Nu facem rău dacă nu ne încredem în medicul care nu este credincios. Acestuia i se deschide ușa ispitei, diavolul viclean îi va sugera gânduri și fapte josnice și numai puterea harului divin poate domoli patima aprigă și poate fortifica împotriva păcatului. Celor corupți din punct de vedere moral nu le lipsesc ocaziile de a strica mintea curată a celorlalți. Însă cum se va înfățișa în ziua lui Dumnezeu medicul imoral? În timp ce a pretins că îi îngrijește pe cei bolnavi, el a trădat o răspundere sacră. El a înjosit atât sufletul, cât și trupul creaturilor lui Dumnezeu și le-a așezat picioarele pe calea care duce la pierzare. Cât de îngrozitor este să încredințăm pe careva dintre cei dragi ai noștri în mâinile unui om necurat, care poate otrăvi moralul și ruina sufletul! Cât de nelalocul lui este un medic necredincios la patul unui om care este pe moarte!SS 326.1