Nevoia de ocazii favorabile pentru cultura creștină

Nici un suflet nu poate prospera dacă nu-și ia timp să se roage și să cerceteze Scripturile; și toți ar trebui, pe cât este cu putință, să participe la serviciile divine publice. Toți au nevoie să-și mențină uleiul harului în vasele lor împreună cu lămpile lor. Mai presus de oricare alte persoane, lucrătorii care sunt aruncați în societatea celor lumești trebuie să-L aibă pe Domnul Hristos înălțat înaintea lor, pentru ca ei să poată privi la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Lipsa de evlavie la care sunt expuși face atât de necesară lucrarea personală. Cine ar putea fi atât de apropiat de acești pacienți, să-i audă vorbind și să respire atmosfera care înconjoară sufletele lor fără să-și asume un anumit risc? Trebuie exercitate întotdeauna influențe de contracarare pentru ca nu cumva, prin ademenirile lui Satana, elementul lumesc să îndepărteze inimile de Dumnezeu. Niciodată nu îngăduiți ca cei lumești să fie onorați și să li se acorde o atât de mare atenție, socotindu-i mai presus de cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și fac voia Sa.SS 422.1

Aceia care, indiferent din ce cauză, sunt obligați să lucreze în Sabat se află întotdeauna în pericol; ei simt pierderea și, făcând de nevoie anumite lucruri, ei se obișnuiesc să facă în Sabat lucruri care nu sunt necesare. Simțul sfințeniei acestuia a fost pierdut, iar porunca cea sfântă nu mai are efect. Ar trebui făcut un efort deosebit pentru a se produce o reformă cu privire la păzirea Sabatului. Lucrătorii de la sanatoriu nu fac totdeauna ceea ce este privilegiul și datoria lor sa facă. Uneori sunt atât de istoviți, încât se descurajează. N-ar trebui să se întâmple acest lucru. Sufletul poate beneficia de har doar atâta timp cât stă în prezența lui Dumnezeu. Dumnezeu este marele proprietar al sanatoriului, al sediului editurilor Review and Herald, Pacific Press și al colegiilor.SS 422.2

În toate aceste instituții, directorii noștri trebuie să primească îndrumări de sus. Și ori de câte ori ispitele care vin datorită legăturii cu cei necredincioși sunt mai puternice, trebuie mai multă grijă ca lucrătorii să fie mai aproape de Domnul și influența care vine de la El. Cuvântul Său trebuie să fie călăuza noastră în toate lucrurile; iar dacă sărăcia vine datorită faptului că trăim printr-un simplu “așa zice Domnul”, noi trebuie să trăim prin acesta, chiar dacă vom pierde orice altceva. Mai bine să fim săraci în privința lucrurilor vremelnice și să trăim prin Hristos și să fim hrăniți cu Cuvântul Său, care este duh și viață. “Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. (Matei 4, 4.) Oamenii poate că zâmbesc la auzirea acestor cuvinte, însă ele sunt cuvintele Fiului Iui Dumnezeu. El spune: “Cine mănâncă trupul Meu [cuvântul pe care ni-l rostește nouă Hristos] ... are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi”. (Ioan 6, 54.)

Nu putem fi tot timpul pe genunchi în rugăciune, însă calea către tronul harului este totdeauna deschisă. Cât timp suntem angajați în lucru, putem cere ajutor; și Cel care nu ne înșală ne promite: “Veți primi”. Creștinul poate găsi și va găsi timp să se roage. Daniel a fost un om de stat; asupra lui apăsau responsabilități grele; cu toate acestea, de trei ori pe zi căuta pe Dumnezeu, iar Domnul i-a dat Duhul Sfânt. La fel și astăzi, oamenii pot face apel la scutul Celui Prea înalt și să simtă asigurarea făgăduinței Sale: “Poporul meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite”. (Isaia 32, 18.) Toți cei care doresc cu adevărat acest lucru vor găsi un loc pentru comuniune cu Dumnezeu, atunci când nici o ureche nu poate auzi, cu excepția aceleia care este deschisă să asculte strigătul celui deznădăjduit, neajutorat și în nevoie — a Aceluia care observă chiar când cade o vrabie micuță. El spune: “Voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii”. (Matei 10, 31.)SS 423.1

Dacă îngăduim treburilor care nu contenesc să ne asalteze, să ne îndepărteze de ținta noastră de a căuta pe Domnul în fiecare zi, vom face cele mai mari greșeli, vom suferi pierderi, căci Domnul nu este cu noi; noi am închis ușa și El nu poate avea acces la sufletele noastre. Însă dacă ne rugăm chiar când mâinile noastre sunt ocupate, urechea Mântuitorului este deschisă ca să ne asculte cererile. Dacă suntem hotărâți să nu ne despărțim de Sursa tăriei noastre, Domnul Isus va fi la fel de hotărât să fie la dreapta noastră, ca să ne ajute să nu fim dați de rușine în fața vrăjmașilor noștri. Harul lui Hristos poate face pentru noi ceea ce toate eforturile noastre nu pot face. Cei care se tem de Dumnezeu și Îl iubesc pot fi înconjurați de o mulțime de griji și totuși ei nu vor fi șovăielnici pe cale și nici nu vor croi cărări strâmbe cu picioarele lor. Dumnezeu vă poartă de grijă în locul unde este datoria voastră să fiți. Asigurați-vă, cât mai des cu putință, că vă duceți în locul unde obișnuiți să vă rugați, Mântuitorul spune: “Totuși ai în Sardes câteva nume care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici”. (Apocalipsa 3, 4.) Aceste suflete au biruit prin sângele Mielului și cuvântul mărturiei lor. În mijlocul stricăciunii morale care domină pretutindeni, ei își păstrează integritatea. Și de ce? Ei au fost părtași de natură divină și au scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă. Ei au devenit bogați în credință, moștenitori ai unei moșteniri de valoare mai mare decât aurul din Ofir. Doar o viață de continuă dependență de Dumnezeu este o viață de sfințenie. — (Health, Philanthropic, and Medical Missionary Work, 13-16 (1890).)SS 424.1