Abstinența de la narcotice

Poporul nostru merge continuu înapoi în privința reformei sănătății. Satana vede că nu poate avea control asupra lor, așa cum ar avea dacă apetitul ar fi îngăduit. Sub influența hranei nesănătoase, conștiința devine întunecată, mintea încețoșată, iar sensibilitatea la impresii este tocită. Deoarece conștiința a fost ignorată, ea este paralizată și devine insensibilă, dar vina călcătorului de lege nu este mai mică.SS 85.1

Satana strică mintea și distruge sunetele prin ispitele sale subtile. Oare vrea poporul nostru să deschidă ochii, să vadă păcatul îngăduirii poftei pervertite? Va lăsa el oare la o parte ceaiul, cafeaua, mâncărurile cu carne și orice fel de alimente excitante și va consacra banii cheltuiți pentru aceste îngăduințe dăunătoare pentru răspândirea adevărului? Acești stimulenți fac numai rău, dar, cu toate acestea, noi vedem că un mare număr dintre cei care susțin că sunt creștini folosesc tutunul. Tocmai acești oameni vor deplânge păcatul necumpătării și, în timp ce vorbesc împotriva folosirii băuturilor alcoolice, ei scot sucul din tutun. Deoarece sănătatea minții depinde de o stare de normalitate a forțelor vitale, de câtă grijă ar trebui să se dea dovadă pentru a nu fi folosite nici stimulente, nici narcotice!SS 85.2

Tutunul este o otravă înceată, ascunsă, iar efectele sale sunt cu mult mai greu de eliminat din organism decât cele ale băuturilor alcoolice. Ce putere poate avea adeptul tutunului pentru a ține în loc mersul înainte al necumpătării? Ar trebui să fie o revoluție în lumea noastră în ce privește subiectul tutunului înainte ca securea să fie înfiptă la rădăcina pomului. Mergem mai îndeaproape în privința acestui subiect. Ceaiul și cafeaua întrețin pofta care cere stimulenți și mai puternici, precum tutunul și băuturile alcoolice. Și ne apropiem tot mai mult de casă, de mâncărurile de zi cu zi, de mesele care se pun în gospodăriile creștinilor. Se practică oare cumpătarea în toate lucrurile? Sunt aduse acolo la îndeplinire reformele esențiale pentru sănătate și fericire? Orice creștin adevărat își va stăpâni pofta și patimile. Dacă nu se poate elibera din robia și sclavia poftei, el nu poate fi un slujitor adevărat, supus, al lui Hristos. Tocmai îngăduirea poftei și a patimii este cea care face ca adevărul să nu aibă nici un efect asupra inimii. Este cu neputință ca spiritul și puterea adevărului să sfințească omul — suflet, trup și spirit — atâta timp cât acesta este stăpânit de poftă și patimă.— (Testimonies for the Church 3:569-570 (1875).)SS 85.3