Natura, medicul lui Dumnezeu

La țară, cei bolnavi găsesc multe lucruri care să le distragă atenția de la ei înșiși și suferințele lor. Pretutindeni ei pot privi în jur și se pot bucura de minunatele lucruri din natură — florile, câmpurile, pomii încărcați cu comoara lor bogată, copacii din pădure, care dau o umbră atât de plăcută, și dealurile și văile, cu verdeața lor variată și multe forme de viață.SS 169.3

Și pe lângă faptul că se delectează cu aceste împrejurimi, în același timp ei învață cele mai prețioase lecții spirituale. Înconjurați de minunatele lucrări ale lui Dumnezeu, mintea lor este înălțată de la lucrurile văzute la cele nevăzute. Frumusețea naturii îi face să gândească la farmecul de neasemuit al noului pământ, pe care nu va fi nimic care să strice ceea ce este frumos, nimic care să pângărească sau să distrugă, nimic care să producă boală sau moarte.SS 169.4

Natura este medicul lui Dumnezeu. Aerul curat, strălucirea plăcută a soarelui, florile frumoase și pomii, livezile și viile, precum și activitatea în aer liber în acest mediu înconjurător sunt dătătoare de sănătate — elixirul vieții. Viața în aer liber este singurul medicament de care au nevoie mulți bolnavi. Influența acesteia este puternică în a vindeca boala cauzată de o viață la modă, o viață care slăbește și distruge puterile fizice, mintale și spirituale.SS 170.1

Cât de binevenite sunt liniștea și libertatea de la țară pentru bolnavii obosiți, obișnuiți cu viața din oraș, cu strălucirea multor lumini și zgomotul străzilor! Cât de nerăbdători sunt ei să se întoarcă la scenele din natură! Cât de mulțumiți ar fi ei dacă ar beneficia de foloasele unui sanatoriu la țară, unde să poată sta în aer liber, să se bucure de strălucirea soarelui, să respire parfumul pomilor și al florilor! Există proprietăți dătătoare de viață în balsamul pinului, în mireasma cedrului și a bradului. Și mai există și alți copaci care ajută sănătății. Acești pomi nu trebuie tăiați fără milă. Tăiați din ei acolo unde sunt prea mulți și plantați mai mulți acolo unde sunt puțini.SS 170.2

Pentru bolnavul cronic, nimic nu poate reface sănătatea și fericirea în așa măsură ca viața trăită într-un mediu atractiv de la țară. Aici chiar și cei mai neajutorați pot fi lăsați să stea sau să se întindă la soare sau la umbra copacilor. Nu trebuie să facă altceva decât să-și ridice ochii și vor vedea deasupra lor frunzișul minunat. Ei vor fi uimiți că n-au observat niciodată înainte cât de frumos se îmbină crenguțele, formând un baldachin viu deasupra lor, oferindu-le umbra de care au nevoie. Un simțământ dulce de odihnă și înviorare îi ia în stăpânire, ascultând foșnetul ca o briză. Duhul doborât este reînsuflețit. Puterea în declin se reface. Pe nesimțite, mintea devine liniștită, pulsul rapid devine calm și regulat. Pe măsură ce bolnavii ajung mai puternici, ei se vor aventura în a face câțiva pași spre a culege câteva din minunatele flori — mesageri prețioși ai iubirii lui Dumnezeu pentru familia Sa întristată de aici, de jos.SS 170.3