Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Secretele Fericirii Şi Ale Sănătăţii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    O Lecţie Din Viaţa Lui Moise

    Gândiţi-vă la experienţa lui Moise. Educaţia primită în Egipt, ca nepot al împăratului şi ca posibil moştenitor al tronului, a fost completă din punct de vedere uman. Nu s-a omis nimic din ceea ce se considera a-l ajuta să fie un om înţelept, aşa cum înţelegeau egiptenii înţelepciunea. El a primit cea mai înaltă instruire civilă şi militară. Credea că era pregătit complet pentru lucrarea de eliberare a poporului Israel din sclavie. Însă Dumnezeu avea alte gânduri. Providenţa Sa a hotărât ca Moise să se pregătească patruzeci de ani în deşert ca păstor.SFS 148.5

    Educaţia primită de Moise în Egipt i-a fost de folos în multe privinţe, dar cea mai valoroasă pregătire pentru lucrarea pe care o avea de îndeplinit a fost cea primită pe când lucra ca păstor. Moise era din fire un om pripit. În Egipt, ca lider militar de succes şi ca favorit al împăratului şi al naţiunii, se obişnuise să fie lăudat şi flatat. Îi atrăsese pe oameni la sine. El spera să împlinească lucrarea de eliberare a lui Israel prin propriile puteri. Lecţiile pe care a trebuit să le înveţe ca reprezentant al lui Dumnezeu difereau foarte mult. În timp ce îşi conducea turmele prin pustietatea munţilor şi prin păşunile verzi din văi, el avea să înveţe credinţa şi smerenia, răbdarea, umilinţa şi uitarea de sine. El a învăţat să le poarte de grijă oilor slabe, să îngrijească de cele bolnave şi de cele rătăcite, să le suporte pe cele nesupuse, să aibă grijă de miei şi să le hrănească pe cele bătrâne şi firave.SFS 148.6

    În această activitate, Moise a fost adus mai aproape de Marele Păstor. El a ajuns să fie strâns legat de Sfântul lui Israel. Nu mai plănuia să facă o lucrare mare. El căuta să împlinească cu credincioşie, ca pentru Dumnezeu, ceea ce i se încredinţase. Recunoştea prezenţa lui Dumnezeu în mediul în care trăia. Întreaga natură îi vorbea despre Cel nevăzut. Îl cunoştea pe Dumnezeu personal şi, meditând la caracterul Său, simţea tot mai mult prezenţa Sa. El a găsit adăpost în braţele Celui veşnic.SFS 149.1

    După această experienţă, Moise a auzit din partea cerului chemarea de a-şi schimba băţul păstorului cu toiagul autorităţii; de a părăsi turma de oi şi de a prelua conducerea Israelului. Porunca divină l-a găsit neîncrezător în sine, greoi în vorbire şi timid. Era copleşit de simţământul incapacităţii lui de a fi purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu. Dar a acceptat această lucrare punându-şi toată încrederea în Domnul. Măreţia misiunii lui l-a determinat să-şi folosească cele mai bune capacităţi intelectuale. Ascultarea lui neîntârziată a fost binecuvântată de Dumnezeu şi a devenit elocvent, optimist, stăpân pe sine, potrivit pentru cea mai mare lucrare încredinţată vreodată omului. Despre el stă scris: „În Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă.” (Deuteronom 34,10).SFS 149.2

    Cei care au sentimentul că munca lor nu este apreciată şi care îşi doresc o poziţie de mai mare responsabilitate să se gândească la faptul că „nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie nu vine înălţarea. Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul şi înalţă pe altul” (Psalmi 75,6.7). Fiecare om îşi are locul în planul veşnic al cerului. De credincioşia noastră în cooperarea cu Dumnezeu depinde dacă vom ocupa acel loc.SFS 149.3

    Când păstorii vegheau asupra turmelor lor pe dealurile Betleemului, îngerii din cer au venit la ei. La fel şi azi, în vreme ce lucrătorul umil al lui Dumnezeu îşi împlineşte activitatea, îngerii lui Dumnezeu îi stau alături, ascultându-i cuvintele, notându-şi modul în care îşi face lucrarea, ca să vadă dacă i se pot încredinţa responsabilităţi mai mari.SFS 149.4

    Dumnezeu nu îi evaluează pe oameni în funcţie de bogăţie, educaţie sau poziţie socială. El îi evaluează după curăţia motivaţiei şi după frumuseţea caracterului. El vrea să vadă în ce măsură au Duhul Său şi în ce măsură viaţa lor dezvăluie asemănarea cu El. A fi mare în Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă a fi asemenea unui copilaş în ceea ce priveşte umilinţa, simplitatea credinţei şi curăţia iubirii. SFS 149.5

    „Ştiţi”, a spus Hristos, „că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru” (Matei 20,25.26).SFS 150.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents