29 iunie 1892. Când mă trezesc, rugăciunea mea este: Isuse, păzește astăzi pe copilul Tău. Ia-mă sub paza Ta. Fă-mă o [238] mlădiță sănătoasă și rodnică a adevăratei Vițe. „Despărțiți de Mine”, spune Hristos, „nu puteți face nimic” (Ioan 15,5). În și prin Hristos, noi putem să facem totul. SA2 133.5
Când a fost pe pământul acesta, Acela care fusese adorat de îngeri, care ascultase imnurile corului ceresc, a fost mereu mișcat de întristările copiilor, a fost mereu gata să-i asculte cum își povestesc necazurile lor copilărești. El le-a șters adesea lacrimile, încurajându-i cu simpatia duioasă a cuvintelor Sale, care păreau să liniștească întristările lor și să-i facă să-și uite necazurile. Porumbelul care a zburat deasupra lui Isus la botezul Său reprezintă bunătatea caracterului Său. — Manuscrisul 19, 1892 SA2 133.6