30 iunie 1892. Aproape a trecut încă o noapte foarte obositoare. Deși sufăr în continuare multă durere, știu că nu sunt părăsită de Mântuitorul meu. Rugăciunea mea este: „Ajută-mă, Doamne Isuse, să nu Te dezonorez cu buzele mele. Niciun cuvânt lipsit de bunătate să nu fie rostit de mine.” — Manuscrisul 19, 1892 SA2 134.1