În prima zi a săptămânii, dimineața devreme, înainte de a se lumina, femeile sfinte au venit la mormânt și au adus mirodenii ca să ungă trupul lui Isus. Ele au văzut că piatra grea de la intrarea mormântului fusese rostogolită la o parte, iar trupul Lui nu mai era acolo. Li s-a strâns inima în piept și s-au temut că vrăjmașii luaseră trupul. Deodată au văzut doi îngeri în haine albe și cu înfățișare luminoasă și strălucitoare. Aceste ființe cerești au înțeles misiunea femeilor și imediat le-au spus că Isus nu mai era acolo, ci înviase; și că puteau privi locul unde zăcuse El. Îngerii le-au cerut să meargă la ucenicii Lui și să le spună că El va merge înaintea lor în Galilea. Cu frică și cu mare bucurie, femeile s-au grăbit înapoi la ucenicii întristați și le-au povestit cele văzute și auzite. IM 234.1
Ucenicilor nu le-a venit să creadă că Domnul Hristos înviase, dar au alergat repede la mormânt împreună cu femeile care aduseseră vestea. Au văzut că Isus nu era acolo; I-au văzut învelitorile de in, dar tot nu puteau crede vestea bună că El înviase din morți. Ucenicii s-au întors acasă, minunându-se de ceea ce văzuseră și de raportul femeilor. IM 234.2
Maria, însă, a ales să mai zăbovească la mormânt, gândindu-se la ceea ce văzuse și frământată de gândul că ar fi putut fi înșelată. Simțea că o așteaptă noi încercări. S-a întristat iarăși și a izbucnit într-un plâns plin de amărăciune. S-a aplecat să privească din nou în mormânt și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb. Unul stătea în locul în care se aflase capul lui Isus, iar celălalt în locul în care se aflaseră picioarele Lui. Ei i-au vorbit cu blândețe și au întrebat-o de ce plângea. Maria a răspuns: “Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.” Ioan 20, 13. IM 235.1