Pe când se întorcea de la mormânt, L-a văzut pe Isus stând în apropiere, dar nu L-a cunoscut. El i-a vorbit blând, întrebând-o despre motivul întristării ei și pe cine căuta. Crezând că era grădinarul, L-a rugat ca, dacă Îl luase pe Domnul ei, să-i spună unde L-a pus, ca să-L poată lua ea. Domnul Isus i-a vorbit cu propria-I voce cerească, zicând: “Marie!”. Ea era familiarizată cu tonurile acelui glas scump și a răspuns repede: “Învățătorule!”. În bucuria ei era gata să-L îmbrățișeze, dar Isus i-a zis: “Nu Mă atinge, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și la Dumnezeul vostru.” Ioan 20, 17. Plină de bucurie, Maria s-a grăbit la ucenici cu vestea cea bună. Domnul Isus S-a înălțat repede la Tatăl Lui, ca să audă de la El că a acceptat jertfa și ca să primească toată puterea în cer și pe pământ. IM 235.2
Îngerii L-au înconjurat pe Fiul lui Dumnezeu ca un nor și le-au cerut porților veșnice să se ridice, ca să intre Împăratul slavei. Am văzut că, în timp ce Isus Se afla cu acea oaste cerească strălucitoare în prezența lui Dumnezeu și învăluit în slava Lui, El nu și-a uitat ucenicii de pe pământ, ci a primit putere de la Tatăl Lui să Se întoarcă și să le împartă și lor putere. În aceeași zi S-a întors și li S-a arătat ucenicilor. De data aceasta le-a permis să-L atingă, întrucât Se înălțase la Tatăl Său și primise putere. IM 235.3