Lumina care mi-a fost dată este că, dacă sora de care amintești s-ar înviora și și-ar cultiva gustul pentru hrană sănătoasă, toate aceste închipuiri descurajatoare ar trece. Ea și-a tot stârnit imaginația; vrăjmașul a tras foloase de pe urma slăbirii trupului ei și mintea ei nu este fortificată pentru a face față greutăților de fiecare zi. Ea are nevoie de tratament pentru sfințirea minții, de o creștere a credinței și de o slujire activă pentru Domnul Hristos. Are nevoie, de asemenea, de punerea la lucru a mușchilor, afară, în aer liber, pentru o muncă folositoare. Mișcarea fizică va fi pentru ea una dintre cele mai mari binecuvântări ale vieții. Ea nu trebuie să fie neputincioasă, ci o femeie cu mintea întreagă, sănătoasă, pregătită să-și facă partea ei în viață, bine și nobil. LMM 108.3
Orice tratament s-ar face acestei surori i-ar fi de puțin folos, dacă ea nu își face partea ei. Ea are nevoie să-și întărească mușchii și nervii prin muncă fizică. Nu are de ce să fie bolnavă, ea poate să lucreze serios. Ca mulți alții, are o imaginație bolnavă. Însă ea poate obține biruința și poate fi o femeie sănătoasă. Am această solie pentru mulți, și aceasta cu rezultate bune. LMM 108.4
Odată, am fost chemată să văd o femeie tânără pe care o cunoșteam bine. Era bolnavă și starea ei se înrăutățea tot mai mult. Mama ei dorea să mă rog pentru ea. Mama stătea acolo, plângând și spunând: “Biata copilă; nu o s-o mai ducă mult”. I-am luat pulsul. M-am rugat împreună cu ea și apoi i-am spus: “Sora mea, dacă te scoli din pat, te îmbraci și te duci la lucru, la birou, așa cum faci de regulă, te vei face bine”. “Crezi că o să mă fac bine?” a întrebat ea. “Cu siguranță”, am răspuns eu. “Aproape ai înăbușit forțele vitale prin inactivitate. M-am întors către mamă și i-am spus că fiica ei ar fi murit de o boală închipuită, dacă nu li s-ar fi spus despre greșeala pe care o făceau. Ea însăși s-a educat pentru inactivitate. Aceasta i-a dăunat. Însă eu i-am spus: ‘Schimbă-ți mentalitatea; scoală-te și îmbracă-te’. Ea a ascultat și astăzi este în viață.” (Letter 231, 1905). LMM 109.1