Întregul cer privește cu un interes stăruitor la cei ce se declară a fi poporul lui Dumnezeu, care păzește poruncile. Aceștia sunt oamenii care ar trebui să fie capabili de a-și însuși toate făgăduințele bogate ale lui Dumnezeu, capabili să înainteze din slavă în slavă și din putere în putere și să reflecte slava lui Dumnezeu în toate lucrările lor. Domnul Isus a spus: “Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”. (Matei 5, 16.) CF 59.1
Noi am primit binecuvântarea bogată a lui Dumnezeu, dar nu trebuie să ne oprim aici, ci să captăm tot mai multe raze de lumină divină din ceruri. Să stăm în poziția cea mai potrivită pentru a primi lumina și pentru a o reflecta, în slava ei, pe calea altora. Nu a fost niciodată un timp ca acum, când să putem simți mai mult curaj și mai multă încredere în lucrarea pe care o îndeplinim. In lumea noastră, sunt mulți care nu respectă poruncile lui Dumnezeu și nici nu declară că fac lucrul acesta, și totuși cer toate binecuvântările Sale. Ei doresc să primească și să-și însușească făgăduințele Sale, fără a respecta condițiile pe care se întemeiază acestea. Ei nu au dreptul la binecuvântările pe care le pretind. CF 59.2
Oare de ce aceia care respectă poruncile lui Dumnezeu nu se bazează pe făgăduințele care le-au fost făcute copiilor Săi? În Lege putem să vedem neprihănirea lui Hristos. La crucea de pe Golgota, “bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută”. (Psalmii 85, 10.) Aceasta este o asociere care ar trebui să se afle în lucrarea noastră. CF 59.3
Dreptatea și neprihănirea trebuie să fie prezentate împreună cu iubirea lui Dumnezeu, așa cum a fost ea manifestată în Isus. Dacă ar fi așa, ce neprihănire s-ar vedea! Cât de bine s-ar vedea nevoia de curățare a oricărei întinări morale! Iar după ce lucrarea aceasta va fi îndeplinită, când vor privi la scumpul nostru Mântuitor, la mila și la harul Său, încăpățânarea care i-a ținut pe atât de mulți departe de lumină va fi îndepărtată pe deplin din sufletul lor. CF 60.1
Toți trebuie să cădem pe Stâncă și să fim zdrobiți. Oare va mai fi cineva care să-și păstreze încăpățânarea? Va mai fi cineva care să se bizuiască pe propria neprihănire? Va mai fi cineva care să nu înțeleagă cât de prețios este Hristos? Va mai exista vreo inimă care să nu fie supusă de iubirea lui Isus? Își va mai păstra cineva vreo părticică de iubire de sine? CF 60.2
Trebuie să ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu.... De ce inima noastră a fost atât de insensibilă față de iubirea lui Dumnezeu? De ce L-am înțeles atât de greu pe Tatăl nostru ceresc? Din lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, știu că Satana L-a reprezentat în mod greșit pe Dumnezeu, prin orice mijloace posibile. El a întunecat calea noastră cu umbrele lui satanice, ca să nu-L putem vedea pe Dumnezeul nostru ca pe un Dumnezeu al milei și al adevărului. Acesta este motivul pentru care sufletele noastre s-au împietrit. CF 60.3
Ca urmare, am vorbit despre întunericul pe care cel rău l-a așternut peste noi și ne-am plâns de starea noastră, dar procedând astfel, nu am făcut decât să răspândim umbrele asupra altor suflete, iar lucrul care ne-a păgubit pe noi, a fost o pagubă și pentru ele. In timp ce ne exprimam propria necredință, ceilalți au fost învăluiți de întuneric și de îndoială. CF 60.4
Nu ne putem permite să facem așa. Prin această lucrare, îl punem pe bunul nostru Tată ceresc într-o lumină greșită. Această situație trebuie să se schimbe. Trebuie să adunăm razele adevărului divin și să facem ca lumina noastră să strălucească pe calea întunecată a altora. Lumina cerului strălucește pentru cei care îl vor urma pe Domnul Hristos, Lumina lumii. El spune: “Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”. (Ioan 8, 12.) CF 60.5
Cum recomandați voi lumii religia Iui Hristos, dacă sunteți nemulțumiți, vă plângeți și sunteți plini de amărăciune? Cei care respectă poruncile lui Dumnezeu ar trebui să arate că adevărul sfințește sufletul, înnobilează și curăță gândurile și înalță caracterul și viața. Domnul Hristos a murit pentru a reface chipul moral al lui Dumnezeu în sufletul nostru, așa încât acest chip să poată fi reflectat spre toți cei din jur. CF 61.1
Trebuie să bem tot mai mult și mai mult din izvorul vieții. Sper că nici un suflet nu va fi mulțumit, dacă nu îndeplinește o lucrare deplină pentru veșnicie, iar de acum încolo să se poată vedea că sunteți niște reprezentanți ai lui Hristos, atât prin învățătură, cât și prin exemplu. Puteți să fiți o mărturie vie, care spune: “Iată ce a făcut Domnul pentru sufletul meu”. Domnul este gata să ofere binecuvântări din ce în ce mai mari. CF 61.2
El a îngăduit ca toată bunătatea Lui să treacă pe dinaintea lui Moise și a declarat despre caracterul Său, că este un Dumnezeu plin de milă, îndelung răbdător, care iartă cu bunăvoință nelegiuirea și păcatul. Moise a trebuit să reprezinte acest caracter înaintea poporului Israel, iar noi trebuie să facem la fel. CF 61.3
Să proclamăm bunătatea lui Dumnezeu și să le arătăm oamenilor cu claritate adevăratul Său caracter. Să reflectăm slava Sa. Am făcut noi această lucrare în trecut? Le-am descoperit noi altora caracterul Domnului prin învățătura și prin exemplul nostru? Oare nu ne-am alăturat în lucrarea vrăjmașului sufletelor, reprezentându-L în mod greșit pe Tatăl nostru ceresc? Nu i-am judecat noi pe frații noștri, criticându-le cuvintele și faptele? Dacă am făcut așa, iubirea lui Dumnezeu nu a fost așezată pe tronul inimii noastre. Să facem o schimbare categorică. CF 61.4