Cel care se încrede în neprihănirea lui Hristos nu este nevoit să aștepte nici o clipă pentru a-și șterge singur propriile păcate. Nu este nevoit să aștepte până când va realiza o pocăință corespunzătoare, înainte de a putea să se încreadă în neprihănirea lui Hristos. Noi nu înțelegem subiectul mântuirii. Este simplu ca ABC. Dar noi nu-l înțelegem. CF 64.3
Prin urmare, cum se va pocăi un om? Este ceva care vine de la el însuși? Nu, pentru că inima firească este în vrăjmășie cu Dumnezeu. Așadar, cum poate inima firească să dea naștere din ea însăși pocăinței, dacă nu are nici o putere pentru a face acest lucru? Cum ajunge omul la pocăință? Prin Isus Hristos. Cum îl aduce El pe om la pocăință? Există o mie de căi prin care poate să facă acest lucru. CF 64.4
Dumnezeul cerurilor lucrează asupra minții omului în permanență. Cuvântul lui Dumnezeu îi adresează o invitație, dar nu doar Cuvântul, ci și toți cei care cred în Isus Hristos și îl descoperă pe Hristos prin caracterul lor. Poate că nu țin o predică, poate că nu vin direct la o persoană pentru a-i vorbi despre starea ei de nepocăință, totuși, când este adusă în legătură cu vreunul dintre ucenicii lui Isus Hristos, o astfel de persoană înțelege că el are ceva ce ea nu are. Fariseii au înțeles că în viața ucenicilor se întâmpla ceva ce ei nu puteau să explice. Ei au văzut ceva minunat si au fost convinși că ucenicii Îl ascultaseră pe Domnul Isus și că învățaseră de la El. CF 64.5
Omul transmite fără încetare anumite impresii. Există o atmosferă care învăluie sufletul omenesc și ea este fie cerească, fie demonică. Sunt doar două tabere distincte. Fie ne aflăm de partea lui Hristos, fie de partea vrăjmașului. Dacă primim continuu razele de lumină divină din slava Sa, îngerii lui Dumnezeu ne înconjoară și sufletul omenesc este învăluit de atmosfera creată de ei. Chiar atitudinea noastră, cuvintele noastre le dau tuturor celor care ajung în sfera noastră de influență o dovadă că suntem cu adevărat convertiți. “Duhul și Mireasa zic: ‘Vino!’ și cine aude, să zică: ‘Vino!’ și celui ce îi este sete să vină!” CF 65.1
Așadar, dacă suntem mlădițe ale Adevăratei Vițe, vom fi hrăniți de seva care vine de la Viță. Ea se revarsă fără încetare în fiecare mlădiță și fiecare mlădiță va aduce roade spre slava lui Dumnezeu. “Este plăcerea Tatălui vostru” “să aduceți multă roadă”. Prin urmare, care este poziția noastră? Trebuie să fie poziția unei credințe vii. CF 65.2