În trecut, soțiile pastorilor au suferit lipsuri și persecuție. Când soții lor au îndurat închisoarea și uneori chiar moartea, aceste femei nobile și cu spirit de sacrificiu au suferit împreună cu ei, iar răsplata lor va fi egală cu aceea cu care vor fi binecuvântați soții lor. SEv 201.1
Doamna Boardman și doamna Judson au suferit pentru adevăr împreună cu tovarășii lor de viață. Ele și-au sacrificat căminul și prietenii în adevăratul sens al cuvântului pentru a-i ajuta pe soții lor în lucrarea de iluminare a celor care se aflau în întuneric, descoperindu-le tainele ascunse ale Cuvântului lui Dumnezeu. Viața lor era într-un pericol continuu. Marele lor scop era acela de a salva suflete și pentru aceasta au fost dispuse să sufere cu voioșie…. SEv 201.2
Dacă îl însoțește pe soțul ei în călătorii, soția pastorului nu trebuie să uite că nu merge în scopul unei plăceri personale speciale, ca să facă vizite și să se lase așteptată, ci merge să lucreze alături de el. Ea ar trebui să aibă același interes de a face bine. Dacă grijile căminului nu o împiedică, ea trebuie să fie dispusă să-și însoțească soțul și să-l ajute în eforturile lui de a salva suflete. Cu blândețe și umilință și totuși cu o încredere nobilă în sine, ea trebuie să aibă o influență determinantă asupra celor din jurul ei, să-și îndeplinească partea și să-și poarte crucea și responsabilitatea în cadrul adunărilor publice, la altarul familial și în conversațiile care au loc în familii, la gura sobei. Oamenii se așteaptă la aceasta din partea ei și au tot dreptul. Dacă așteptările lor nu sunt împlinite, influența soțului este mai mult de jumătate distrusă. SEv 201.3
Soția unui pastor poate face mult, dacă dorește. Dacă are un spirit de sacrificiu de sine și dacă iubește oamenii, ea poate face, conlucrând cu soțul ei, aproape la fel de mult bine ca el. O soră care lucrează în folosul adevărului poate să înțeleagă și poate să ajungă la inima unor persoane cu care pastorul nu poate intra într-o legătură apropiată, îndeosebi în cazul unor surori. SEv 201.4
Soția pastorului are o responsabilitate pe care nu trebuie și nu poate să o înlăture, considerând-o fără însemnătate. Dumnezeu va cere de la ea talantul încredințat împreună cu dobânda. Ea trebuie să lucreze cu seriozitate și credincioșie și în unitate cu soțul ei pentru a salva suflete. Soția pastorului nu ar trebui să-și impună niciodată dorințele și preferințele, să exprime o lipsă de interes față de munca soțului ei sau să-și manifeste insistent sentimentele de plictiseală și de nemulțumire. Toate aceste sentimente firești să fie biruite. Ea trebuie să aibă un scop în viață și să-l împlinească fără șovăire. Ce dacă acest scop este în conflict cu sentimentele, cu plăcerile și gusturile firești? Acestea trebuie să fie sacrificate cu voioșie și fără ezitare, ca să facă binele și să salveze suflete. SEv 202.1
Soțiile pastorilor ar trebui să aibă o viață de devoțiune și de rugăciune. Dar unora le-ar plăcea o religie în care să nu existe cruci de purtat și care să nu le ceară nici o renunțare la sine și nici un sacrificiu. În loc de a se baza pe ele însele cu noblețe, depinzând de Dumnezeu pentru a le da putere și îndeplinindu-și responsabilitatea personală, ele depind aproape tot timpul de alții, primindu-și viața spirituală de la ei. Dacă aceste soții ar depinde doar de Dumnezeu, cu încrederea unui copil, și dacă iubirea lor ar fi îndreptată numai spre Domnul Isus, primindu-și viața de la Hristos, adevărata viță, cât de mult bine ar putea să facă și ce ajutor ar putea să fie pentru alții, ce sprijin pentru soții lor și ce răsplată ar primi la sfârșit! Cuvintele: “Bine, rob bun și credincios” ar ajunge la urechile lor asemenea celei mai plăcute melodii. Invitația: “Intră în bucuria stăpânului tău” ar răsplăti de o mie de ori suferințele și încercările îndurate pentru a salva suflete prețioase. — Testimonies for the Church 1:451-453. SEv 202.2
*****
Dacă își păstrează sufletul în dragoste față de Dumnezeu, soția pastorului poate fi un mare ajutor pentru soțul ei, căutând să-i ușureze munca. Ea îi poate învăța pe copiii ei Cuvântul Domnului și poate să-și administreze propria gospodărie cu înțelepciune. Împreună cu soțul ei, ea poate să-și educe copiii, învățându-i să se deprindă să fie economi și să-și stăpânească dorințele. SEv 203.1