Domnul Hristos a trăit o viață așa de ocupată! Zi de zi, putea fi văzut intrând în locuințele umile ale sărăciei și necazului, adresându-le celor descurajați cuvinte de speranță și liniștindu-i pe cei tulburați. El mergea pretutindeni, plin de bunătate, duioșie și milă, încurajându-i pe cei disperați și mângâindu-i pe cei întristați. Oriunde mergea, Domnul aducea cu Sine binecuvântarea. SEv 45.3
Deși slujea nevoilor celor săraci, Isus urmărea de asemenea să găsească mijloace de a ajunge la cei bogați. El căuta să-i cunoască pe fariseii înstăriți și educați, pe nobilii iudei și pe conducătorii romani. El accepta invitațiile lor, participa la sărbătorile lor și Se familiariza cu interesele și ocupațiile lor, ca să poată găsi calea spre inima lor și să le poată dezvălui bogățiile nepieritoare. SEv 45.4
Domnul Hristos a venit în lumea aceasta pentru a arăta că, primind puterea cerească, omul poate trăi o viață curată. El a împlinit nevoile oamenilor cu o răbdare neobosită și o dispoziție plină de simpatie de a veni în ajutorul lor. Prin atingerea blândă a harului, El a alungat îndoiala și neliniștea din suflet, schimbând vrăjmășia în iubire și necredința în încredere.... SEv 46.1
Domnul Hristos nu a recunoscut nici o deosebire de naționalitate, poziție socială sau crez. Cărturarii și fariseii au dorit să obțină din darurile Cerului un beneficiu local și național și să excludă restul familiei lui Dumnezeu care se afla în lume. Dar Hristos a venit să dărâme orice zid de despărțire. El a venit să arate că darul milei și al iubirii Sale este la fel de neîngrădit ca aerul, lumina sau ploaia care înviorează pământul. SEv 46.2
Viața Domnului Hristos a pus bazele unei religii în care nu există caste, o religie prin care iudeii și neamurile, oamenii liberi și sclavii sunt frați și egali înaintea lui Dumnezeu. Faptele Sale nu erau influențate de nici o problemă politică. El nu făcea nici o deosebire între prieteni și vrăjmași, vecini sau străini. Inima Sa era sensibilă la orice suflet care înseta după apa vieții. SEv 46.3
El nu trecea cu vederea nici o ființă umană, ca și când ar fi fost lipsită de valoare, ci căuta să-i ofere remediul vindecător fiecărui suflet. Indiferent cine erau cei care se aflau în compania Sa, El le prezenta o învățătură potrivită cu timpul și circumstanțele. Fiecare atitudine de neglijență sau de insultă manifestată de oameni față de semenii lor Îl făcea mai conștient de nevoia lor după simpatia Sa divino-umană. El căuta să le inspire speranță celor mai aspri și mai neatrăgători oameni, prezentându-le asigurarea că pot deveni nevinovați și buni, ajungând să aibă un asemenea caracter, încât toți să vadă că sunt copii ai lui Dumnezeu. SEv 46.4
Adesea, Domnul Isus cunoștea persoane care alunecaseră sub controlul lui Satana și nu aveau nici o putere de a se smulge din capcanele lui. Acestor oameni descurajați, bolnavi, ispitiți și căzuți, Domnul le adresa cuvinte pline de mila cea mai duioasă, cuvinte de care aveau nevoie și pe care le puteau înțelege. Alții se găseau într-o luptă crâncenă cu vrăjmașul sufletelor. Pe aceștia îi încuraja să persevereze, asigurându-i că vor birui, pentru că îngerii lui Dumnezeu erau de partea lor și aveau să le dea biruința. SEv 47.1
El a stat ca oaspete de onoare la masa vameșilor și, exprimându-și simpatia și prietenia, a recunoscut demnitatea naturii umane, iar oamenii doreau nespus să ajungă vrednici de încrederea Sa. Cuvintele Sale aduceau în inimile însetate o binecuvântare și o putere dătătoare de viață. Ele inspirau noi îndemnuri spre bine, iar celor alungați de societate li se oferea posibilitatea de a trăi o viață nouă. SEv 47.2
Deși a fost iudeu, Domnul Isus S-a asociat fără rețineri cu samaritenii, anulând obiceiurile fariseice ale națiunii Sale. El a acceptat ospitalitatea acestor oameni disprețuiți, în ciuda prejudecăților lor. A dormit sub același acoperiș cu ei, a stat la masa lor și a mâncat hrana pregătită și servită de mâinile lor, a predicat pe străzile lor și i-a tratat cu amabilitate și cu bunătatea cea mai mare. În timp ce-i atrăgea la Sine, câștigându-le inima prin legăturile simpatiei omenești, harul Său divin le aducea mântuirea pe care iudeii o respinseseră. — The Ministry of Healing, 17-26. SEv 47.3