Răscumpărătorul lumii mergea pretutindeni, făcând bine. Când le vorbea oamenilor, adresându-le cuvintele adevărului veșnic, El urmărea cu mare atenție orice schimbare de pe chipul ascultătorilor. Fețele care exprimau interes profund și plăcere, ascultând cuvintele Sale, îi ofereau o mare satisfacție. Iar când adevărul rostit cu claritate atingea vreun păcat sau vreun idol îndrăgit, El observa schimbarea înfățișării, privirea rece, aspră și respingătoare, care spunea că adevărul nu era binevenit. Domnul Isus știa că ascultătorii Săi aveau nevoie tocmai de o mustrare deschisă a păcatului și lumina pe care o răspândea El în încăperile întunecate ale minții lor ar fi putut fi cea mai mare binecuvântare pentru ei, dacă ar fi acceptat-o. SEv 48.1
Lucrarea Domnului Hristos a fost aceea de a expune în propoziții simple, și totuși în așa fel încât să fie înțelese cu claritate, adevăruri care, dacă erau respectate, ar fi adus pace și fericire în suflet. El putea să privească dincolo de suprafață și să vadă păcatele cultivate, care ruinau viața și caracterul și îndepărtau sufletele de Dumnezeu. El prezenta aceste păcate pentru ca toți să le poată înțelege în adevărata lor lumină și să renunțe la ele. Domnul vedea niște supuși promițători tocmai în aceia care păreau cei mai împietriți oameni. El știa că ei vor primi lumina și vor deveni urmașii Săi credincioși. SEv 48.2
Inima Mântuitorului se umplea de voioșie, când săgețile adevărului străpungeau inima ascultătorilor Săi, pătrunzând dincolo de barierele egoismului și aducând umilința, pocăința și, în cele din urmă, recunoștința. Când privea mulțimea de ascultători din jurul Său și recunoștea printre ei aceleași chipuri pe care le văzuse în ocaziile anterioare, fața Sa exprima bucurie, pentru că acolo se aflau viitorii supuși ai Împărăției Sale. SEv 48.3
Solii lui Hristos, pe care El îi trimite în Numele Său, vor avea aceleași simțăminte și același interes. Iar cei care sunt ispitiți să creadă că munca lor nu este prețuită și sunt înclinați să se descurajeze ar trebui să-și aducă aminte că Domnul Isus a fost nevoit să se ocupe de inimi la fel de împietrite și a trecut printr-o experiență mai dificilă decât experiența prin care trec ei sau prin care vor fi nevoiți să treacă vreodată. El i-a învățat pe oameni cu o iubire răbdătoare. Înțelepciunea Sa profundă și cercetătoare cunoștea nevoile tuturor ascultătorilor Săi și, când îi vedea refuzând solia păcii și a iubirii, pe care El venise să le-o vestească, Domnul simțea în adâncul inimii Sale o durere nespusă. SEv 49.1
*****
Mântuitorul lumii nu a venit cu o înfățișare impresionantă și nici nu a etalat o înțelepciune pământească. Oamenii nu au putut vedea slava Fiului lui Dumnezeu dincolo de aparența naturii Sale omenești. El a fost “disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința”. Pentru oameni, El era “ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat”, “n-avea nici frumusețe” care să le atragă atenția. (Isaia 53, 2.3.) Dar Domnul a declarat: “Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război izbăvirea”. (Isaia 61, 1.) SEv 49.2
Domnul Hristos îi căuta pe oameni acolo unde se aflau ei. El le prezenta adevărul cu cea mai mare putere și într-un limbaj simplu, așa încât să fie clar pentru mintea lor. Prin credința în El, săracii umili și oamenii cei mai neînvățați puteau înțelege adevărurile cele mai înalte. Nimeni nu avea nevoie să consulte un doctor învățat pentru a-i explica semnificația cuvintelor Sale. El nu-i încurca pe cei neînvățați cu raționamente ciudate și nici nu folosea cuvinte neobișnuite și elevate, pe care ascultătorii Săi nu le cunoșteau. Cel mai mare Învățător pe care L-a cunoscut lumea vreodată a avut un mod de prezentare cât se poate de concret, simplu și practic. SEv 49.3
*****
“Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume”. (Ioan 1, 9.) Lumea a avut marii ei învățători, oameni cu un intelect uriaș și cu o putere de înțelegere uimitoare, oameni ale căror declarații au stimulat gândirea și au deschis perspectivele unor domenii vaste ale cunoașterii, iar acești oameni au fost onorați ca îndrumători și binefăcători ai neamului lor. Cu toate acestea, există un Învățător care ocupă un loc mai înalt decât toți. “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” “Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu, singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”. (Ioan 1, 12.18.) SEv 50.1
În trecutul istoriei, până acolo unde se extind rapoartele omenești, putem identifica un șir de mari învățători ai lumii, dar Lumina a existat înainte de ei. După cum luna și stelele din sistemul solar strălucesc datorită luminii soarelui, tot așa, în măsura în care învățătura lor este adevărată, marii învățători ai lumii reflectă razele Soarelui Neprihănirii. Fiecare comoară a gândirii umane și fiecare sclipire a intelectului vin de la Acela care este Lumina lumii. SEv 50.2